CItesti acum
Am devenit toti nepoliticosi?

Am devenit toti nepoliticosi?

Revista Psychologies

politete, comunicare, comportament
Raspunsuri acre, fete mohorate, personaje care tipa in mobil cele mai intime amanunte din viata lor. Cinci minute intr-un mijloc de transport in Bucuresti sunt suficiente pentru a intelege. Sa fie politetea pe cale de disparitie? O amintire doar? Sau o nevoie reala de a fi altfel cu semenii si, in primul rand, altfel cu noi insine?

Scena are loc in autobuz, in Bucuresti. O femeie, mai degraba tanara, dar cu un aer suparat si obosit, urca la statia M. Un tanar, cel mai probabil student, se ridica si ii spune: „Pofteste, doamna, ia loc!“. Cala­toa­rea se napusteste asupra locului respectiv, impingandu-l. Vadit deranjat, el raspunde gestului cu o pri­vire taioasa si un rastit, acuzator: „Doamnaaa!!!“. Tensiunea spo­res­te.

Doamna pe care o insotesc catre gara, pro­fesoara pensionara si „posesoarea“ unei educatii de buna mo­da veche, intervine: „Ati fi putut sa-i multumiti!“. „Ar fi putut sa mi se adreseze politicos, la persoana a II-a plural.“ „Sunteti mai degraba jignita pentru ca v-a luat drept o femeie in varsta!“ Toata lumea din jur rade.

Continuand despre poli­te­te, prietena mea imi spune: „E dezolant, ai zice ca oamenii nu mai au de­cat propria agresivitate, ca nu le pasa decat de ei… Pentru asta a­vem codul bunelor maniere! Adica a­veam. Inteleg perfect ca lumea de azi nu mai e lumea in care ma in­va­tau la Scoala Germana din Arad regu­lile bunei purtari. Dar e prea mul­­­­ta nepolitete in jur. Normal, du­pa aceste reguli, nu era politicos nici macar sa intervin. Dar daca nimeni nu intervine sa le spuna ceva, unde o sa ajungem?“.

Avem nevoie de politete

„Nu ne-ar prinde rau o scurta «epidemie» de politete“, spunea Andrei Plesu intr-un articol in care con­sta­ta ca tutuiala a devenit moda! In loc sa micsoreze spatiul dintre oameni, tutuiala doar il face monoton, crede scriitorul si afirmatia lui poate fi extinsa atunci cand vorbim despre „inmuierea“ regulilor de politete.

Pastram din vechile reguli de politete doar franturi. Atunci cand nu le anulam complet, le simplificam la maximum. Mai mult, se vorbeste a­de­sea despre politete ca despre ceva demodat. De parca ar fi o haina ve­che, care nu mai convine omului de azi.

Si totusi, politetea cere doar for­me noi, o anumita maleabilitate, ceea ce nu e tot una cu simplificarea. Vechile reguli de politete – pe ca­re unele bunici le-au invatat la pension – par rigide si pot lasa senzatia unei lumi in care politetea pune bariere intre oameni, stabilind formule gata facute de adresare si de comportament. Cand si cum poti pleca de la o intalnire. Cand si cum oferi flori.

O legatura pasnica

Dar ce este politetea? In aparenta, toti stim ce este. Ne eschivam sau ne folosim de ea. Ii stim regulile, mai mult sau mai putin bine. In realitate, functia ei e chiar mai com­plicata decat pare la prima vedere. Antropologii si sociologii au analizat functionarea politetii in societate.

Alexandru Ofrim, antropolog si profesor la Uni­versitatea din Bucuresti, defineste politetea drept „o forma pri­vilegiata prin care oamenii mentin contactul si evita orice agresivitate potentiala“ si vorbeste despre ritualurile politetii care „stabilesc o legatura pasnica intre oameni si sunt o garantie a securitatii personale“.

Citeste si

„Comportamentul politicos“, explica Alexandru Ofrim, „are functia de a proteja imaginea de sine a unui individ care se angajeaza intr-o relatie sociala. In toate culturile exista asemenea coduri si norme care incearca sa puna ordine in comportamente, in exprimarea emotiilor, in manifestarile corpului. Insa normele politetii nu sunt pretutindeni aceleasi: ceea ce este recomandat si politicos intr-o cultura, poate fi ilicit si nepoliticos in alta parte.“

„Codurile politetii“, spune antropologul, „reprezinta si o forma de ierarhie sociala, ele asigura coeziunea interna a unei categorii sociale. La noi, bunele maniere europenesti au fost introduse pe filiera franceza, la mijlocul secolului al XIX-lea, insa numai elitele sociale le-au asimilat. Difuzarea lor in toate paturile sociale nu s-a produs.“

In cautarea unui nou cod

Este evident ca politetea de azi e altfel decat politetea de ieri. Candva, in Romania, s-a produs o ruptura. Dar cand? Lovitura de gratie a fost da­ta, crede Alexandru Ofrim, de pe­­­rioada comunista, asa cum s-a in­­­­tamplat in toata Europa de Est: „Bulgakov spune undeva ca in timpul revolutiei bolsevice din Rusia a injura era un comportament revo­lutionar. In numele luptei de clasa au fost suprimate toate valorile societatii burgheze, inclusiv bunele maniere de altadata. Manierele elegante erau vazute ca o manifestare a individualismului burghez care tre­­buia reprimat. Pro­­­letarul nu poar­­­­ta palarie sau cravata si se a­dre­­­­­­seaza cu «to­va­ra­se».

Comunismul a dus la uniformizare sociala si la dis­­paritia acelor categorii sociale care conservau vechiul savoir-vivre. Sa nu uitam ca tot in anii regimului comunist a fost destructurata lumea rurala, o mare parte a ei fiind stramutata la oras, unde s-a pierdut acea buna-cuviinta taraneasca. Ea nu a fost inlocuita cu o cultura a civilitatii, ci cu mitocania si lipsa valorilor.

Pagini: 1 2
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii