Atacul de panică: simptome și tratament
Atacul de panică sau stările intense de anxietate sunt stări în care simțim o teamă foarte mare, ca o amenințare la adresa vieții noastre. Iată ce gânduri ne copleșesc în astfel de situații și ce stări fizice, pentru a le putea identifica în mod corect.
Citește și:
Stresul muscular – consecința copleșitoare a multitasking-ului
Ce e de făcut când cineva îți înșală încrederea
Ne uităm în jur și nu vedem niciun ajutor, dar în același timp niciun pericol observabil. Simțim totuși că ceva nu este în regulă și că există chiar posibilitatea să înnebunim sau să facem un infarct. După momentele de palpitații și de teamă ne uităm în urmă și nu înțelegem de ce și cum au apărut aceste simptome deoarece noi suntem în siguranța locuinței noastre și nimeni și nimic nu ne poate atinge aici.
Diagnostic
Atacurile de panică se pot diagnostica după următoarele simptome: palpitații – bătăi rapide ale inimii, probleme cu respirația – respirație scurtă și rapidă, hiperventilație, amețeală – stare mai mult sau mai puțin intensă de amețeală, sentimentul de înnebunire, de pierdere a controlului, de moarte iminentă, transpirație, tremur, presiuni în piept, frisoane și alte simptome.
Atacul de panică este o amenințare imaginară cu moartea a propriei persoane sau a unei persoane apropiate, un semn prin care organismul spune: „Ai grijă ! Se poate întâmpla ceva rău!”.
Singura problemă este aceea că este doar o reminiscență a unor situații anxioase din trecut și nu vorbim de o situație în care există vreun pericol.
Variații ale tulburării
În ceea ce privește literatura de specialitate și ținta amenințărilor (Melanie Klein) vorbim de anxietăți cu privire la propria persoană și anxietăți cu privire la o persoană importantă pentru noi.
În ceea ce privește propria persoană, ne-am putea teme că: înnebunim sau murim, vom pierde controlul, ne vom pierde identitatea sau forța care ne ține întregi, ne pierdem o parte importantă din corpul nostru, că mintea sau corpul sunt inundate de fel de fel de lucruri care nu sunt ale noastre (gânduri, idei etc.), etc.
În ceea ce privește persoanele din apropiere, ne-am putea teme că: pot muri, ar putea dispărea complet din viața noastră (chiar dacă știm cu certitudine că merg doar până la piață și se întorc), noi le rănim prin fiecare lucru pe care îl facem, scapă de sub controlul nostru fiecare aspect cu privire la ele, rămân fără forță de viață, fără ceva bun în ele, le distrugem încet – încet, etc.
Tratament
Tratamentul recomandat care a dat roade în orice astfel de caz încă de la începutul tratamentelor psihologice bazate pe conversație, este terapie psihanalitică.
Problemele acestea fiind reminiscențe ale copilăriei, ale experienței mai mult sau mai puțin traumatizante din primii ani de viață, au apărut pe parcursul a mai multor ani și au avut timp pentru a se consolida într-o constelație de simptome, astfel că au nevoie de timp și discuție pentru a putea fi exprimate și astfel pentru a fi rezolvate.
De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist
Tel.: 0760.615.143
www.seeberger.ro
Foto: shutterstock.com
