Despre prietenia dintre psihoterapie si leadership
Un lider care se supune unui proces sistematic de autoreflectie timp de doua ore pe saptamana in prezenta unui psihoterapeut experimentat va cunoaste in timp transformari importante: va deveni mai intelept, mai matur si mai inteligent emotional, mai putin anxios, mai putin narcisic, mult mai capabil sa-si inteleaga angajatii, clientii si partenerii de afaceri (si se va bucura in consecinta mult mai mult de aprecierea si respectul acestora).
Ne putem astepta ca, pe masura ce liderul devine mai profund, viziunea lui asupra modului de a conduce si de a face business sa se schimbe.
Orice proces de educatie antreneaza o tranzitie de la vulgaritate la rafinament, de la sperficialitate la profunzime, de la o viziune ingusta si egoista la o viziune mai cuprinzatoare si mai generoasa; iar acest lucru este cu atat mai mult valabil in cazul unui proces/antrenament de autocunoastere cum este cel psihanalitic.
Ceea ce am observat in lucrul cu clientii mei: orientarea acerba catre profit/statut, de obicei expresie ale dorintei de validare sociala, tinde sa fie inlocuita cu o viziune in care profitul/statutul este in continuare important, dar secundar.
In prim plan apare dorinta clientilor ca actiunile lor sa capete un sens mai inalt, mai etic, mai constructiv, sa aiba un impact pozitiv asupra societatii.
Un om mare este un om care are o viziune larga, o viziune umanista care tinde sa includa cat mai multi oameni.
Lucrul cu propriile emotii i-a facut pe lideri mai constienti si mai receptivi la emotiile si la suferinta celor din jur, mai constienti de propriile atitudini si actiuni defensive prin care ei insisi generau frustrare, mai inspirati in comunicarea viziunii lor de afaceri, mai priceputi in «topirea» rezistentelor la schimbare a subordonatilor, mai intelepti in selectia partenerilor de afaceri, mai relaxati si mai eficienti in negocieri ca urmare a internalizarii unei autentice strategii de tip castig-castig.
La randul meu, trebuie sa recunosc ca am invatat multe din lucrul cu astfel de clienti si chiar stilul meu de a practica psihoterapia psihanalitica s-a schimbat ca urmare a interactiunii cu ei.
Am devenit mai pragmatic in «managementul cunoasterii psihologice», mai activ in interventii si interpretari, mai orientat spre a puncta deschideri si posibile directii de dezvoltare in viitor.
Si daca tot am ajuns la posibile directii de dezvoltare…
Se mentioneaza frecvent faptul conform caruia astazi orice om din clasa medie traieste intr-un grad de confort de care in trecut nu se bucurau nici macar regii.
Poate ca a sosit acum timpul sa ne propunem ca obiectiv pentru viitor dobandirea unor calitati «regale»: sa gandim in mod nobil, sa dobandim atitudini (coloana vertebrala) si maniere nobile.
Multi romani obisnuiesc sa spuna (si sa accepte!) ca «Lumea este o jungla», sugerand evident caracterul animalic din oameni… si sperand probabil, in mod naiv, ca ei sa fie intotdeauna animalul de prada, niciodata victima.
Poate a venit timpul sa valorizam potentialul uman, sa onoram umanitatea, sa facem din aceasta lume, asa cum propunea Buddha in urma cu 2500 (!) de ani, un spatiu liber de frica, de ostilitate si de opresiune.
Cred ca asta e o viziune pentru care un psihoterapeut merita sa lupte, o cauza pe care merita sa o slujeasca.
