Nevoia de vedete

Oare ce ne atrage la fericirea sau tristetea unor necunoscuti celebri? De ce ne raportam la felul in care arata vedetele? Dar la povestile lor de iubire? Ancheta asupra resorturilor inconsti­ente ale unei stranii fascinatii, cu ajutorul lui Alfred Dumitrescu – psiholog (si sociolog), e­x­pert in marketing.

 

Psychologies: Fascinatia exercitata de vedeta poate fi riscanta pentru tineri?
Alfred Dumitrescu: Ceea ce poate sa devina cumva daunator este faptul ca din ce in ce mai multe vedete par sa dobandeasca acest statut nu pentru ceea ce fac intr-un domeniu oarecare ci doar pentru ca sunt permanent prezente in reviste si pe ecranul televizorului. Se pare ca ne indreptam spre crearea unei cate­gorii de vedete pure si atat: persoane scutite de povara obligatiei de a face ceva pentru a fi recunoscute public dar impovarate cu obligatia de a fi mereu ceea ce publicul vrea sa vada in ele.

Bun diagnostician al puterii enorme a televiziunii, Andy Warhol spunea in anii ‘60 ca secolul 21 va fi cel in care „fiecare om va avea sfer­tul sau de ora de celebritate”: nu stiu daca toti il vor avea dar putem obser­va cum din ce in ce mai multi dintre noi si-l doresc.

Riscul acestei nevoi de vedetism si de celebritate este ca ea poate anula distinctiile morale si poate crea haos in orice sistem de valori. Daca a lua premiul Nobel pentru medici­na sau pace, a manca 500 de carnati in zece mi­nute si a impusca sapte colegi de cla­sa intr-o singura pauza aduc aceeasi audienta in prime-time, exista riscul ca din ce in ce mai multi tineri sa cau­te o cale cat mai rapida si mai co­moda catre mult ravnita „celebri­tate”.

 

Aveti si voi nevoie de staruri?

A sti ca George Clooney are un porc drept animal de companie, ca Paris Hilton isi spala parul cu sampanie de cea mai buna calitate, nu schimba fata lumii, dar ne amuza. Povestile despre staruri sunt un a­de­varat fi­lon de aur si vand.

Revistele de gen, emisiunile dedicate lor si publicitatea care intra automat daca se asociaza cu numele vedetei sunt dovezi clare. „Cumpar cate o revista mondena in fiecare sapta­mana. As­ta ma binedispune si ma destin­de si imi in­cep altfel ziua”, declara Ca­­melia V., 35 de ani. Dar ce ca­u­ta acesti oameni, adesea inteligenti si cultivati, in viata personala a unor VIP-uri pe care nu le cunosc si care in general nu au facut mare lucru pentru a merita sa fie admirate?

 

Starurile sunt fiinte umane

Rochii de o eleganta orbitoare, printi fermecatori, iahturi somptu­oase… Lux, glamour si voluptate… Acest univers stralucitor te fa­ce bineinteles sa visezi, sa-ti do­resti rochia deliranta a lui Halle Berry sau coafura lui Jennifer Aniston.

Dar ceea ce fascineaza cu a­de­va­rat este a­desea reversul medaliei, viata reala din spatele aparentei idilice, partea de umbra a acestor des­ti­ne care se desfasoara in lumina re­flec­toarelor. Frumosul Hugh Grant, care avea de 10 ani o relatie cu Elizabeth Hurley, nu era decat un tip atragator. A fost surprins intr-o companie si o pos­tura com­pro­mi­ta­toa­re in masina lui si a de­ve­nit brusc mult mai intere­sant.

Vedetele par a trai intr-o al­­ta lume si noua ne place foarte mult sa ve­dem cum povestea cu za­ne se tran­­sforma intr-un cos­mar, pen­tru ca asta umanizeaza.

Psiha­nalistul Al­fred Dumitrescucon­s­tata ca „a­vem cu totii, sau cei mai multi dintre noi, tentatia de a pri­vi catre o fereas­tra cu draperia tra­­sa sau de a «arunca un ochi» ca­tre usa intre­deschisa a apartamentului ve­ci­ni­lor. Iar daca se in­tampla ca vecinul sa fi­e o «vedeta», tentatia devine in mod firesc irezisti­bi­la”.

„Imi face bine sa stiu ca Madonna a avut probleme a­mo­roase sau ca Demi Moore tra­ies­te cu un barbat mai ta­nar, cum este si cazul meu”, spune Lucia R., 40 de ani.

 

Un model

Un fel de zei moderni coborati din Olimp, dar care trec prin aceleasi chinuri ca si bietele fiinte umane, vedetele ne linistesc pentru ca fac aceleasi greseli ca noi, in pofida statutului lor de staruri.

Astfel de modele sunt esentiale pentru adolescentii care cauta sa se formeze intr-un mod diferit de cel al propri­ilor parinti, dar si pentru adul­tii care cauta o justificare pentru alegerile facute. Intr-o societate care are putine repere religioase sau morale, vedetele servesc drept repere.