CItesti acum
Casatorie din amor sau… amor de casatorie?

Casatorie din amor sau… amor de casatorie?

Revista Psychologies

Ceremonie la biserica, rochie alba, aruncarea buchetului: casatoria e, din nou, pe val. In era concubinajului si a relatiilor libere, ce anume ii face pe tineri sa se intoarca la o institutie veche de milenii? Iata motive actuale ce duc la casatorie.

 

Desi criza face ravagii si la noi, numarul casatoriilor este la fel de mare, ba chiar mai mare decat in anii echilibrati financiari. Si daca mamele si bunicile noastre spuneau „da“ ca sa scape de constrangerile familiale, sa fie in randul lumii si sa-si faca un rost in viata, lucrurile stau cu totul altfel in zilele noastre. Astazi, casatoria din dragoste este iarasi la moda.

„Este cel mai frumos cadou pe care mi l-a facut Adrian“, marturiseste Ioana, 28 de ani. „In ziua in care mi-a spus «vreau sa ma casatoresc cu tine», mi-a facut, de fapt, cea mai frumoasa declaratie de dragoste de pana atunci.“

 

Recunoasterea sociala a cuplului

Dar nu e neaparata nevoie de casatorie ca sa ne putem iubi. Silvia, 37 de ani, si Mihai, 43, traiesc impreuna de 12 ani, vor deveni sot si sotie… mai incolo. „Faptul ca am trecut de pragul de 30 de ani, mi-a dat de gandit“, marturiseste Silvia. „Devenise jenant ca lumea sa mi se adreseze cu apelativul «domnisoara»“.

„Institutia casatoriei mi se pare un model de masa menit sa aduca ordine si predictibilitate intr-un grup de oameni cu preferinte si comportamente prea greu de estimat sau de controlat“, explica Casandra Bischoff, coach transformational.

„Iar acest model“, continua ea, „mi se pare la fel de util ca un sapun special pe care il introduci la nivel national ca sa reglezi pH-ul pielii cetatenilor. De fapt, nu sapunul conteaza, ci apa cu care te speli.“ Intr-o epoca in care infidelitatea s-a banalizat si din ce in ce mai multe cupluri divorteaza sau pur si simplu se despart, la fel de multe cupluri aleg sa-si declare dragostea „la bine si la rau“, si o fac public, la Starea Civila si la biserica.

Un alt motiv invocat de cei care fac acest pas important este dorinta de a-si intemeia o familie. Si, desi statistic, azi, aproape jumatate din nasteri are loc in afara casatoriei, resortul psihologic are un rol forte important.

„Din punctul meu de vedere“, observa Casandra Bischoff, „nu conteaza casatoria, cat nivelul de constientizare a nevoilor inconstiente ale celor care intra intr-o relatie.

Multi cauta sa se casatoreasca pentru a-si satisface in mod inconstient niste nevoi – de dragoste, de securitate fizica sau emotionala care le-a lipsit.

Casatoriile construite pe relatii inconstiente sunt sortite pieirii de la inceput. Partenerii vor reusi sa-i satisfaca nevoile celuilalt pentru un timp, dar nu mult, pentru ca aceasta este o relatie de dependenta (modelul parinte–copil), nu de autonomie (relatie de tip adult–adult)“.

 

Un tata isi „da“ fiica altui barbat

„Noi ne-am casatorit ca sa devenim cuplul perfect“, povestesc Angela, 27 de ani, si Petre, 28 de ani. „Acel cuplu care dureaza o viata intreaga!“

In mod surprinzator, tinerii privesc aceasta uniune cu un idealism neschimbat de secole incoace, imaginandu-si ca ea va dura „pana cand moartea ne va desparti“.

E vorba de naivitate in aceste cazuri? De obicei – nu, pentru ca cei care decid sa se casatoreasca sunt constienti de faptul ca un mariaj este, totusi, o legatura fragila.

Desi numarul de divorturi e in crestere, acest lucru nu sta in calea visului iubirii eterne, cu care pana si cuplurile contemporane pleaca la drum.

Paradoxal, tocmai imaginea atator perechi care se destrama in fiecare zi ii face pe multi dintre tineri sa se „refugieze” in coconul sigur si caldut al unei casnicii.

Cosmin, 25 de ani, s-a casatorit cu Mirela, cu doi ani mai tanara decat el, pentru ca a avut in trecut o deceptie in dragoste, si Mirela a reusit sa-i ofere liniste si securitate, ferindu-l de suferinta sau de fantomele trecutului.

„Nu stiu daca e fix iubirea aia patimasa din filme, dar ma face sa ma simt in siguranta“, povesteste el. Coach-ul Casandra Bischoff propune, totusi, constientizarea relatiei: „Daca ceea ce cautam este sa fim fericiti si impliniti in doi, atunci propun un model de cuplu care se numeste relatie constienta. Daca acest tip de relatie duce sau nu la casatorie, este secundar.

Dar, cu certitudine, ea va duce la mai putine divorturi, la mai putini copii abandonati, la mai putine avorturi si la dizolvarea violentei domestice.

Ce inseamna o relatie constienta? Unu: sa-ti asumi ceea ce simti, in loc sa-ti blamezi partenerul pentru emotiile si reactiile tale. Doi: sa «profiti» de reactiile si emotiile pe care le ai , ca sa observi ce comportamente inconstiente sunt in spate. Trei: sa-ti asumi efortul de a creste alaturi de partenerul tau.“

Rituri de trecere

In loc sa ne bucuram de intimitatea in doi, multi dintre noi simt nevoia sa isi expuna iubirea in ochii publici, eventual cu multa ostentatie.

Amatori odinioara de ceremonii expeditive, in genul celor facute in Las Vegas, starurile momentului – Madonna, Brad Pitt, Tom Cruise – au relansat moda ceremoniilor „cu pompa“, care s-a extins rapid si in randul oamenilor obisnuiti.

„Rochia alba, lautarii, buchetul de mireasa – toate acestea sunt farame dintr-un vis de fetita“, recunoaste Daniela, 29 de ani. „Visam sa fiu printesa care-i spune «da» lui Fat-Frumos“.

„O nunta frumoasa trebuie musai facuta si la biserica“, adauga Elena, 24 de ani, „Si spun asta fara sa ma consider neaparat o persoana religioasa. Emotia si frumusetea vin tocmai din acel ceremonial“.

Insa Elena a ajuns la aceasta concluzie doar dupa o discutie cu viitorul ei sot, Robert, 31 de ani. „Casatoria civila inseamna prea putin, se desfasoara repede si e complet lipsita de emotie“, i-a explicat el.

„Eu vreau sa simt acea trecere spre altceva, spre alta etapa, si cred ca aceste lucruri se pot intampla doar in biserica.“ Caci noi, oamenii, simtim o deosebita placere in anumite ritualuri.

In termeni psihanalitici, se poate spune ca acest ceremonial religios echivaleaza cu ceremonia prin care tatal isi da fiica in mainile si in grija altui barbat.

Si inaintand spre altar la bratul nasului sau al nasei – parintii spirituali care-i inlocuiesc pe cei biologici in viata cuplului –, el sau ea isi declara public ruptura de parinti, de cordonul ombilical al familiei. Pana la urma, primul dans al mirilor este, de fapt, o resemnificare a complexului oedipian.

 

Alte ritualuri

„Abia astept petrecerea de burlac, cred ca o sa fie memorabila“, rade Sorin, 26 de ani. „Si nu e doar o petrecere, e si o traditie care trebuie respectata.“

Initial, aceasta traditie le era rezervata doar barbatilor, dar, recent, au preluat-o si femeile, care nu-si refuza nici ele nimic atunci cand vine vorba de „ultima seara de femeie singura“.

O gasca de fete zapacite, cu chef de distractie, o seara intr-un bar karaoke sau pe o scena cu baietii sexy de la Chippendales, cocteiluri dulci – iata ingredientele unor petreceri de „burlacite”, care-i pot face gelosi pana si pe cei mai democratici (viitori) soti.

Dar cel mai important lucru e ca aceasta seara de adio simbolizeaza finalul unei vieti si inceputul alteia, o viata in doi.

Intr-o lume tot mai dezorientata si mai alienanta, tinerii aleg tot mai des casatoria traditionala – cu ceremonie la biserica si cu tot felul de datini ce variaza de la o zona geografica la alta – pentru ca au nevoie de siguranta si de repere.

Si aceste repere, care au fost, ani de-a randul, valabile pentru parinti, bunici si strabunici, le-ar putea aduce linistea si armonia pe care toti le cautam.

Citeste si

 

„Da“, insa cu niste conditii

Sa nu ne lasam orbiti de prejudecati: interesul pentru casatorie nu inseamna o intoarcere la inceputul secolului! Nu inseamna ca nu suntem emancipati.

Daca, in trecut, casatoria era o necesitate si chiar o obligatie sociala, acum ea a devenit o institutie, o schema de viata la care alegem sa aderam sau nu, dupa bunul plac. Si, daca nu suntem fericiti, putem sa rupem rapid si fara complicatii acest „pact“.

Astazi, tocmai libertatea acestui legamant face din casatorie o optiune atat de atractiva: ne casatorim pentru ca asa vrem, pentru ca asa simtim, nu pentru ca suntem constransi social sau cultural.

Spunem „da“ sperand ca va fi pentru toata viata, dar suntem constienti ca o casnicie nu mai e o inchisoare, ca odinioara, si ca, in cel mai rau caz, putem iesi din ea fara probleme.

Conceptul de mariaj a evoluat si a capatat nuante, fiindca o parte dintre tinerii care fac acest pas isi iau niste masuri de protectie, nu-si pun toate merele intr-un singur cos.

Si aceste conditii nu le afecteaza armonia de cuplu, din contra. De pilda, Alexandra nu vrea sa-si schimbe numele de fata, pentru ca e o jurnalista de cariera si lumea o cunoaste cu acest nume pe care si l-a cladit singura, prin ani de munca.

„Unii cred ca e important sa porti numele barbatului cu care te mariti, dar, pentru mine, conteaza dragostea si intelegerea mai mult decat aceste mici compromisuri.“ Paul si Cristina, amandoi de aceeasi varsta, 25 de ani, s-au casatorit in februarie, dar au luat o hotarare care i-a uimit pe cei din jurul lor: si-au pastrat fiecare apartamentul lui si au cumparat o casa pentru amandoi.

„Am vrut sa fim liberi, sa ne iubim pentru ceea ce suntem fiecare, si nu pentru ca impartim o casa, depindem financiar unul de celalalt sau alte lucruri de acest fel.

Lumea ne-a condamnat pentru acest gest egoist, dar noi credem ca e o decizie sana­toa­sa pentru casnicia noastra“, spune Cristina. „Vrem sa fim singuri dar si alaturi de cineva drag.“

Aceasta este dorinta tinerilor de astazi: sa combine libertatea cu siguranta pe care numai familia ti-o poate da. Ramane de vazut cati reusesc sa mentina acest echilibru fragil.

 

Angela R., 34 de ani, manager – „Mi-e drag sa fiu mireasa“

„Sora mea spune ca sunt o frivola si ca mai bine as avea cate o relatie fara obligatii, in loc sa ma tot marit. Am facut-o pana acum de trei ori!

Dar ce sa fac daca sunt o romantica incurabila si ador tot ceea ce tine de ritualul casatoriei? Cunoasteti vreo sarbatoare in viata cuiva, mai fastuoasa si mai desprinsa din povesti decat casatoria? Eu nu stiu.

Asadar, desi sper sa mearga al treilea mariaj al meu, ba chiar imi doresc si un copil, daca nu se intampla, sunt aproape sigura ca ma mai marit o data!

Poate veti crede ca sunt superficiala si incapabila de angajament, dar eu vin si va spun: ce dovada de angajament mai mare decat casatoria?“

 

Text de Iulia Barca
Foto: shutterstock.com

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii