Now Reading
Valori comune in cuplu

Valori comune in cuplu

Revista Psychologies

cuplu, relatii, valori
Ti-ar placea sa traiesti zi de zi cu clona ta? Hm, nu prea cred. Dar sa traiesti cu opusul tau? Ti-ar placea, poate, dar pentru cata vreme? Ne putem situa undeva intre aceste doua extreme, pe calea de mijloc?

De ce este greu

Psihologul Cristian Petrescu este sigur ca „fara existenta unor valori comune nu se poate dezvolta o relatie interumana, in general. Asemanarea dintre aceste valori genereaza si mentine forta de coeziune a unui cuplu. Teorii extrem de cunoscute (Freud, de pilda) arata ca afinitatile de cuplu se bazeaza pe concordanta valorilor socioculturale si de comunicare afectiva intre parteneri. De aici pleaca schimburile, ofertele, cadourile afective, spirituale si sexuale. Atitudinile, comportamentele si ideile bazate pe valori comune asigura longevitatea si evolutia unui cuplu“.

In lipsa acestui acord, relatia se erodeaza si se sfarama. Valorile sunt diferite de la individ la individ, desigur. Reprezinta modul prin care decidem sa luam in considerare viata, principiile unui contract pe care am hotarat sa il incheiem pentru a inainta in viata de cuplu. Ele rezulta din educatia pe care am primit-o, din structura personalitatii noastre, din mediul cultural si social in care traim. Relative si particulare, ele sunt arareori identice la doua fiinte. E insa adevarat ca, da­ca sunt radical opuse, cuplul nu va putea merge prea departe.

De ce este important

De aceste valori depinde modul in care fiecare isi va ierarhiza prioritatile si nevoile. Ele ne vor ghida viata de cuplu, dar si pe cea sociala: oare partenerul va fi fidel sau fidelitatea pentru el nu este decat secundara? Oare considera ajutorul reciproc drept o valoare fundamentala sau acorda mai multa importanta competitiei? Acorda aceeasi valoare ca si mine banilor? Familia este sacra in ochii lui?

Divortata, Daniela, 43 ani, povesteste: „Eu vin dintr-o familie de­stul de traditionala, unde se a­corda o mare importanta meselor in familie. Fostul meu sot era alergic la asta! Am sperat ca se va o­bisnui cu timpul…Dar nu. A trebuit sa ne despartim.“

Incompatibilitatea valorilor poate deveni problematica atunci cand familia se mareste. Regulile de e­du­ca­tie pentru copii se stabilesc in fun­­ctie de ceea ce fiecare partener considera primordial. De exemplu: Paula, 30 ani, concepe „e­du­catia in termeni de dragoste, incurajare si libertate“. Pentru prietenul ei, in schimb, „copilul nu poate creste fara sa fie strict controlat, si fara un set precis de reguli“. Pentru mo­ment, cuplul a decis sa nu aiba copii. Dar mai incolo?

Ce trebuie facut

Schimbare. Pentru a evita socul valorilor, cea mai buna, dar si cea mai grea solutie este anticiparea: e preferabil sa-ti cunosti bine par­te­ne­rul inainte de a face proiecte imp­re­u­na. Prin intermediul discutiilor despre viata, societate, familie pot fi ex­pri­ma­te valorile si prejudecatile fie­ca­ru­ia.

„Intr-o zi, ma uitam cu logodnicul meu la un reportaj despre Fidel Castro“, isi aminteste Madalina, 36 ani. „Deodata, s-a apucat sa faca elogiul autoritatii… Aceasta teorie a lui a afectat atat de tare ceea ce credeam eu despre raporturile umane, incat am stiut, exact in acel moment, ca nu eram facuti sa fim impreuna.”

Acceptare. „Simplul fapt ca doresti sa imparti cu cineva nu un lucru, ci chiar viata ta, inseamna, poate, cel mai adanc si mai subtil compromis din viata de cuplu”, confirma tera­pe­utul Cristian Petrescu. „Relatia de cu­plu se defineste drept creatia co­mu­na a doua personalitati, una cu ajutorul celeilalte, un mod de a convietui unul pentru celalalt. Compromisurile apar ca urmare a evaluarii asteptarilor dobandite pe baza experientei din familia de origine. Dar compromisul «de cultura» apare si datorita bagajului socioeducativ al fiecaruia. Marin Preda incheie un celebru roman cu fraza «daca dragoste nu e, nimic nu e».

Noi putem parafraza astfel: daca nu e compromis, nimic nu poate fi. Disponibilitatea fiecaruia de a face acest compromis depinde de gradul sau de implicare afectiv-emotionala in relatie.”

Impartasirea istoriei familiale. Pentru a ajuta partenerii sa isi recunoasca valorile lor reciproce, dar si pentru a le armoniza, trebuie ca fiecare sa cunoasca viata de familie a partenerului. Sa luam de pilda cazul Irenei, care, amintindu-si de strabunicii ei greci emigrati, lasa sa se inteleaga ca loialitatea si fidelitatea sunt valori primordiale pentru ea. Sotul sau o evoca pe bunica lui, a carei generozitate este un exemplu pentru el.

„Cu ajutorul impartasirii acestor povestiri, prin transmiterea lor ulterioara catre copii, istoria unuia devine si a celuilalt: povestile unei noi familii.“

Punerea valorilor in comun. In lipsa valorilor comune, partenerii au mereu posibilitatea sa isi plie­ze valorile unele pe altele. Din acest „amestec” trebuie sa apara nu va­lo­rile fiecarui partener in parte, ci pur si simplu valorile noului cuplu, pre­gatit sa isi inventeze propria istorie.

Adaptare: Alex Matei.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top