Now Reading
Complexati la orizontala?

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Complexati la orizontala?

Teama de a nu dezamagi, asteptari ireale, autocritica exagerata, frici care blocheaza iubirea si consumarea ei. Complexele sexuale au ramificatii adanci, cu radacini in inconstient, in familia de origine ori societatea in care traim. Psihoterapeutul Alexandru Cojocaru ne ofera mai multe detalii despre acest subiect sensibil.

 

Psychologies: Pot fi complexele sexuale un fel de complexe de inferioritate? Au ele legatura cu imaginea de sine, in general?

Alexandru Cojocaru: O parte din ceea ce numim „complexe sexuale“ poate fi incadrata in marea familie a complexelor de inferioritate; sigur ca exista si complexe sexuale care nu tin de un complex de inferioritate, ci de un model invatat in cadrul familiei sau chiar de un complex de superioritate. Imaginea de sine joaca un rol important in aparitia complexelor. De obicei, un complex apare in urma unui conflict intre natura individului si o regula impusa din afara.

Este un lucru obisnuit ca un copil sa se joace din curiozitate cu organele sexuale, este si o forma de autodescoperire, iar daca, de exemplu, parintii reactioneaza violent si invinovatesc copilul de comportamente deviante, de depravare si pacat, atunci pot sa apara traume. Ca forma de aparare, copilul va incerca sa nu mai faca niciodata acest lucru, pentru a-si proteja parintii si a se feri de amenintare.

De asemenea, el nu se va simti acceptat de catre parinti, iar sexualitatea lui ar putea avea de suferit. Practic, parintii ii vor nega fiintarea sexuala si-i vor deteriora, implicit, si imaginea de sine. Copilul a facut un lucru rau, pentru care este pedepsit si merita asta. Povara acestui gest va fi purtata mai departe de adolescentul si adultul ce va creste. Atat timp cat parintii nu au fost capabili sa accepte sexualitatea copilului, de ce ar face-o o partenera sau un partener de viata?

 

Sunt complexele sexuale oglinda relationarii parintilor, felul cum au relationat si relationeaza ei si astazi in cuplu?

A.C.: Sigur ca exista mult mimetism la copii, iar invatarea se face prin modele. Cel mai apropiat model de copil este cel parental, de aceea, daca vom avea in casa doi parinti care sunt foarte complexati de sexualitatea lor, vom avea un copil care fie va face acelasi lucru, fie se va duce in cealalta extrema. Practic, tendinta individului este de a alege conform modelului sau de a respinge modelul. Indiferent de calea aleasa, ne aflam intr-un cerc vicios.

Respingerea extrema a modelului inseamna o acceptare a acestuia prin negare totala. Practic, traind in acceptare sau respingere a modelului nu vom ajunge niciodata la nevoile adevarate ale sinelui personal. Pentru ca, pentru a te cunoaste cu adevarat, inseamna sa te debarasezi complet de complexe si sa-ti descoperi adevaratul eu. Sansa de a avea parinti echilibrati, care se iubesc, care comunica intre ei, este de dorit.

 

Exista un moment anume cand apar complexele sexuale?

A.C.: Mugurii complexelor sexuale sunt inradacinati inca din copilaria timpurie. Acolo unde reprosurile, comparatiile excesive cu ceilalti, pedepsele nejustificate, religiozitatea sau pudicitatea excesiva pot deteriora serios increderea copilului in el insusi. Daca unui copil i se repeta mereu ca ceilalti sunt mai ingrijiti decat el, mai bine imbracati decat el, mai ordonati, mai destepti, ce anume ar putea sa-l faca pe acest copil ajuns adolescent sa creada ca o partenera de viata il va privi altfel, unde isi va construi el increderea in sine?

De cate ori parintii nu spun fetelor „nu te mai imbraca cu fuste scurte ca arati ca o femeie usoara“? Bine, cu totul alte cuvinte, uneori mult mai grele. Sau „nu sta pana tarziu noaptea, caci noaptea este a talharilor, a derbedeilor si a depravatilor“. Toate aceste expresii reprezinta atacuri mai mult sau mai putin directe asupra increderii in sine si a impresiei parintilor fata de ele. Daca iei decizia de a sta pana tarziu, devii o „depravata“ in ochii critici ai parintilor, daca nu stai, te supui regulii lor, esti in continuare nefericita.

Complexele sexuale pot aparea si mai tarziu, in urma glumelor nesarate ale gastii vizavi de imaginea individului, de potenta lui, de faptul ca este supraponderal sau de faptul ca nimeni nu-l iubeste. Pe masura ce esti respins de ceilalti, poti ajunge sa te respingi si tu. Sa te consideri urat(a) si sa nu mai ai incredere in tine. Cu toate acestea, daca ai fi pe deplin matur, echilibrat si cu o constiinta si o incredere de tine ridicate, rautatile celorlalti nu ar gasi brese. De aceea, cred ca, pentru a fi afectat de acestea, trebuie ca in trecut sa fi existat o trauma sau o rana narcisica deschisa.

 

Este suficienta o singura experienta negativa pentru a se crea un complex sexual?

A.C.: Depinde de forta acelei experiente negative. Daca vorbim de abuzuri grave, sigur ca da. De asemenea, trebuie sa tinem cont ca fiecare individ este unic. Astfel incat, un copil mai sensibil poate fi afectat extraordinar de tare daca parintii il pedepsesc pentru comportamente sau situatii pe care acestia le catalogheaza ca „indecente“. Aceste pedepse pot genera, pe viitor, o atitudine negativa de respingere a sexului.

De asemenea, repetarea unor opinii denigratoare la adresa unui copil poate duce la complexe sexuale in viitor („Esti numai piele si os, nu o sa se uite niciodata nimeni la tine“.) Asta inseamna, in traducere libera, „esti piele si os, nu-mi meriti dragostea, eu te resping drept copil al meu“. Daca aceasta afirmatie se repeta de multe ori, este posibil ca acel copil sa nu aiba incredere sa se expuna in fata niciunei persoane de sex opus, pentru a nu risca batjocura.

 

In ce fel ar trebui sa ne educam copiii, astfel incat sa ii protejam de astfel de complexe?

A.C.: Ar trebui sa le permitem copiilor sa-si manifeste propriile emotii si trairi. Sa se poata comporta natural, sa incercam sa-i judecam cat mai putin si sa-i sustinem sa se descopere si sa traiasca in functie de calitatile si potentele lor. Sigur ca nu o sa lasi copilul sa se joace cu mainile in priza, dar nici nu o sa-l bati pentru ca la o varsta timpurie si-a descoperit organele genitale si se joaca cu ele. Este normal sa faca acest lucru, face parte din procesul de autocunoastere.

Mai tarziu este firesc sa comunicam cu adolescentul, sa incercam sa ramanem in apropierea lui ca sfatuitor sau ca persoana de incredere. Putem face acest lucru fara sa judecam, ci expunandu-ne propria parere atunci cand adolescentul ne-o solicita. Putem sa-i spunem ce am facut noi, care ar fi variantele la care ne-am gandit si mai apoi sa-l lasam sa aleaga, fara sa se simta presat ori sa ne vada dezamagiti de alegerile pe care le face. Nu exista o reteta a succesului, pentru ca fiecare individ este un univers in sine, dar exista mai multe sanse ca un om sa se dezvolte armonios intr-un mediu armonios.

 

Acest tip de jena se poate naste in timp si in relatiile de lunga durata ori in casnicii?

A.C.: In relatiile de lunga durata pot sa apara complexele sexuale care sa tina de diferentele de libidou, de atitudinea in relatie vizavi de partener etc. Daca vor exista remarci rautacioase legate de modul cum arata celalalt dezbracat, de performantele sexuale sau de libidou, acestea vor crea in timp o prapastie intre cei doi si vor distruge increderea in sine a tintei acestor glume.

De asemenea, daca intr-o relatie partenera isi doreste sau simte sa faca dragoste cu sotul ei de cinci ori pe saptamana, iar acesta vrea o singura data, si-n rest se uita la meciuri sau o refuza pur si simplu, exista posibilitatea ca acea femeie sa dezvolte complexe sexuale. Pentru ca in mintea fiecaruia apar intrebari firesti: de ce nu ma mai doreste, de ce la inceput ne iubeam des si acum fuge de mine?

Iar riscul este sa ne intoarcem spre noi si sa ne acuzam, sa ne cautam vina. De asemenea, pot exista complexe sexuale mai vechi, care sa se reactiveze atunci cand partenerul sau partenera este comparat/a cu un fost iubit sau o fosta iubita. Cauzele pot fi multiple si tin cont de istoria de viata a fiecaruia.

 

Exista o lista de complexe sexuale „clasice“ la femei?

A.C.: O femeie care are incredere in ea si in valoarea ei reala nu va fi complexata ca are sanii mici. Daca aceasta femeie a avut un model sanatos acasa, valorizant, si apoi a ales parteneri care i-au vazut calitatile si au iubit-o asa cum era ea, cu sanii mici sau mari, ea va avea incredere in sine. Daca persoana in cauza are sani foarte mari, dar este complexata pentru ca ea ii vede mici, atunci aceasta femeie va fi predispusa la a face operatii estetice de marire a sanilor indiferent de parerea celorlalti.

Practic, nemultumirile acestea apar in urma unor respingeri sociale, ale unor comparatii dure sau ale unor alte numultumiri inconstiente, care nu tin neaparat de natura fizica. Aceste complexe clasice sunt niste clasice ale vremurilor noastre. Practic, reprezinta deziderate sociale sau personale care ajung sa genereze complexe clasice. Astazi, toate femeile trebuie sa fie slabe ca sa placa; acum doua sute de ani, trebuiau sa fie grase. Cutumele sociale pot genera complexe clasice; de asemenea, devalorizarea in familie.

 

Dar la barbati?

A.C.: Nici barbatii nu sunt feriti de ochiul critic al societatii, al anturajului, parintilor sau al partenerei de viata. Cumva, complexele masculine sexuale sunt legate ceva mai mult de putere. Ele tin de teama de castrare si/sau de pierdere a virilitatii. De aceea, barbatii sunt deosebit de sensibili la apropouri despre performantele lor la pat, de cat de mult reusesc sa satisfaca o femeie, de cat de dotati sunt ori sunt perceputi a fi.

Din nou, conteaza mult si experienta familiala si increderea in sine pentru alegerile de viata facute in cuplu. Mai apoi, depinde de alegerea partenerelor: daca acestea vor lovi sau nu prin afirmatii in increderea barbatului, in capacitatile sale sau in virilitatea sa. O partenera intelegatoare poate ajuta mult un barbat cu teama de castrare, o partenera denigratoare ii poate anula mult din virilitate.

 

O educatie in care s-a pus foarte mult accent pe religie, poate influenta viata sexuala a unei persoane pana in punctul complexelor?

A.C.: In zona de suprareligiozitate, intalnim situatii in care baiatul sau fata sunt pedepsiti sever pentru jocuri sexuale copilaresti, infantile. Pedepsele sunt insotite de explicatii care portretizeaza de ce aceste jocuri sunt respingatoare sau dezgustatoare. Toate aceste comportamente respinse vor fi aruncate cu forta in umbra unei persoane. Iar pe parcursul vietii, cu cat vor fi respinse toate directiile legate de sexualitate, cu atat va creste in umbra forta pulsiunilor sexuale, care vor putea da comportamente deviante. Relatiile sexuale sunt descrise in cadrul acestor familii ca „pacatoase“ si „nenorocite“, iar aceste notiuni se insinueaza perfid in sufletul copilului.

 

Conflictele in cuplu pot duce la crearea de blocaje?

A.C.: Un comportament foarte urat in cuplu transmite direct ideea ca dragostea nu merita, ca respectul intre sexe nu exista. Ca avem parte de un razboi si nicidecum de o relatie. Toate lucrurile acestea, vazute in mod repetat de un copil, cumulate cel mai probabil cu violenta fizica, il vor face sa nu mai aiba niciun pic de incredere in relatii. De asemenea, criticarea constanta, asa cum aminteam si mai devreme, surpa increderea in sine.

Daca un copil participa la o olimpiada si nu iese pe primul loc, nu este cazul sa-l denigram, spunandu-i ca nu a reusit, ci putem sa ne concentram pe faptul ca s-a calificat la acea olimpiada. Daca ii repetam in mod constant ca ceilalti sunt mai buni, atunci cu ce ne sustinem copilul? Sigur ca nu o sa-l ridicam in slavi pentru o nota de 5, dar nici nu o sa-l batem ori sa-l jignim pentru asta. Modelul este important; daca acasa vede violenta, cel mai probabil, mai tarziu, adolescentul va alege fie sa fie victima intr-o relatie, fie calau, dar isi va construi relationarea tot pe violenta si abuz.

 

Pot fi remediate complexele sexuale in cadrul cuplului (si ce e de facut) sau este nevoie neaparat de terapie?

A.C.: Depinde foarte mult de complexul sexual: sunt complexe sexuale care necesita terapie pentru ca afecteaza in mod direct calitatea vietii cuplului si a individului. Dar sunt si alte complexe care nu necesita acest lucru, putand fi reglate sau acceptate in relatie.

Cele care tin de increderea in sine si care ajung sa incapaciteze persoana in a-si indeplini obiectivele personale si a-si trai viata decent sau cele care au la baza un trecut violent sau abuziv, replicat in cuplu, si sunt distructive, ar fi bine sa mearga spre terapie.

Exista si cupluri in care persoanele au o buna cunoastere personala, stiu bine istoricul lor de viata si potentialele probleme, comunica corect, au intelegere, respect reciproc si sunt capabile sa depaseasca foarte multe dintre dificultatile pe care le ridica un complex sexual ori altul.

 

Alexandru Cojocaru poate fi gasit pe site-ul www.alexandrucojocaru.ro

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!