Citești
Cum ne ajutam copilul sa aiba o buna imagine de sine

Cum ne ajutam copilul sa aiba o buna imagine de sine

Revista Psychologies

Pentru ca cel mic sa creasca avand o buna imagine de sine, un rol important il joaca modul in care aceasta ii este construita de parinti. Prin sustinere, incurajare, dar mai ales iubire neconditionata, echilibrul va veni de la sine.

 

Educarea stimei de sine

Copiii invata de la parinti cum sa se priveasca pe ei insasi, iar pentru inceput se vor privi prin ochii parintiilor. Este important ca cel mic sa se simta iubit oricand, chiar si atunci cand greseste sau cand are un esec.

Vazand si simtind ca parintii il iubesc, chiar si atunci cand nu are un comportament dezirabil, va invata ca este in regula sa se iubeasca pe sine mereu si ca este normal sa greseasca.

Toti spunem “nimeni nu este perfect”, dar foarte putini dintre noi manifestam intelegere fata de noi insine cand “nu suntem perfecti”.

Stima de sine se contureaza, conform literaturii de specialitate, in 4 componente principale: sentimentul de siguranta, cunoasterea de sine, sentimentul de apartenenta si cel de competenta.

Sentimentul de siguranta

Individul trebuie intai sa simta si sa experimenteze pentru a sti ce poate face si ce nu. Pentru a putea experimenta, parintii trebuie sa creeze un mediu sigur, in care cel mic sa observe ce poate face si cum poate face anumite lucruri.

De asemenea este recomandat ca adultii sa ii povesteasca despre cauzalitate, spre exemplu: daca alergi fara sa fii atent la ce este in jur te poti lovi.

Totodata, la varste mici, siguranta inseamna si protectie din partea adultilor si in egala masura securizare afectiva. Aceasta din urma presupune iubirea neconditionata, indiferent de un comportament sau o eroare.

 

Cunoasterea de sine

Pentru a sti ce ne place, care ne sunt punctele forte si slabe trebuie sa ne cunoastem. De la cea mai frageda varsta copilul invata sa se descopere si fiecare descoperire este importanta.

In acest sens, parintii ar trebui sa fie atenti la ce face si spune cel mic, chiar daca pare neimportant. Universul lui ne poate parea mic, dar pentru el fiecare noua achizitie in domeniul cunostintelor si intelegerii este un pas spre dezvoltarea personala.

 

Sentimentul de apartenenta si cel de competenta

Cand vorbim despre apartenenta, ne referim la familie, dar si la un grup, la o categorie socio-profesionala, etc. In ca de la inceputurile timpurilor oamenii au simtit nevoia sa faca parte dintr-un grup, sa simta ca apartin unor valori morale, obiective.

Tine de nevoia fiecaruia de identificare si, totodata, ofera un cadru dezvoltarii acelor trasaturi specifice, identificate si la altii din jur.

Astfel, pentru un copil, este foarte important sa se simta acceptat asa cum este si sa i se insufle conduita prin puterea exemplului.

Sentimentul de competenta se traduce prin „Pot sa fac!” Fii alaturi de copil daca are nevoie de ajutorul tau, dar nu prelua din sarcinile pe care le poate face el.

El are nevoie de incredere si sustinere din partea ta, de siguranta si de sprijin in demersurile sale, chiar si cand are un esec.

Incurajarea il va determina sa persiste, sa isi accepte greseala sau nereusita, si sa isi formeze increderea in capacitatile proprii.

Din dorinta de a-l ajuta, nu prelua tu din sarcinile pe care le poate face singur. Permite-i sa invete in timpul si ritmul lui, vegheaza-l si coordoneaza-l, dar ai rabdare sa faca singur ceea ce si-a propus. Este important totodata sa iti setezi asteptarile corespunzator varstei pe care o are copilul.

 

Ce facem si ce nu?

Observa copilul si foloseste oglindirea: imita-i grimasele, mersul, felul de a se juca. Acest comportament il face sa simta ca este vazut, inteles si acceptat.

Lasati-l sa descopere lumea si fii alaturi de el in misiunea sa de explorare. Independenta si perseverenta copilui se cladesc pas cu pas, zi de zi.

Lucrurile mici si aparent neinsemnate pentru adulti sunt colosale pentru copii! Spre exemplu, descoperirea degetelor la varsta de cateva luni este la fel de importanta precum momentul in care realizeaza ca ii place fizica si nu desenul, la 14 ani.

Ajuta-l sa ramana fidel siesi si autentic. Pentru acest lucru, evita sa il compari cu alti copii din anturaj sau cu frati ori surori. Fiecare individ este unic. Alergand dupa succesul altora, nu va reusi sa-si atinga potentialul si niciodata nu va fi multumit de prestatia lui.

Nu mitui copilul in exces. O rasplata sau un rasfat sunt intotdeauna permise, dar o compensare constanta, materiala, nu va ajuta copilul sa aiba incredere in puterile sale pentru a reusi.

Cu fiecare mita sau lauda excesiva, scade motivatia intrinseca a copilului si va deveni dependent de opinia celorlati despre el.

Astfel va ajunge sa considere ca daca nu i s-a spus „bravo” sau daca nu a primit un premiu insemna ca nu e suficient de bun.

Nu iti ignora copilul. De multe ori, inclusiv pedepsele pot fi interpretate ca o modalitate prin care copilul este privat de afectiune.

Evita perpetuarea pedepselor prin izolare. Asculta-i nefericirea, arata-i disponibilitate si intelegere fata de ceea ce simte, chiar daca tocmai a primit o interdictie.

Altfel, poate simti ca nu este demn de iubirea ta. Iar ca efect in timp, cand va creste, va fi temator sa isi sustina punctul de vedere in fata altor persoane de frica sa nu fie respins, criticat sau ignorat.

 

De Raluca Barcan, psiholog clinician si coach in parenting

Email: [email protected]

Tel.: 0767.803.501

Foto: 123rf.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus
Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE