Now Reading
Cum corectam agresivitatea copilului

Cum corectam agresivitatea copilului

Revista Psychologies

Deseori micutii au porniri nervoase si ne este foarte greu sa ii calmam. Agesivitatea si-o pot arata fata de jucarii, alti copii sau chiar parinti. Iata cateva sfaturi, daca traversam un astfel de episod.

 

Motivele agresivitatii

Agresivitatea copilului, mai intai se decripteaza de catre adult, adica se stabileste un posibil motiv, tinand cont, in primul rand de varsta copilului.

Se analizeaza trairea, si prin continere si normalizare a comportamentului, se ajuta copilul sa invete cum sa gestioneze pe viitor aceste pulsiuni.

Agresivitatea in cazul adultului, cand depaseste limita admisa etic si acesta nu reuseste sa o controleze, sau sa o descarce printr-un comportament dezirabil social, este sanctionata de catre cei din jur.

In cazul copilului, mai ales a celui mic, care inca nu a dobandit autocontrolul, aceasta se sanctioneaza direct de catre parinte, educator etc.

Uneori, parintele este speriat de intensitatea si frecventa comportamentelor agresive si uita nivelul de dezvoltare la care se afla copilul respectiv.

Alteori, pur si simplu nu intelege in ce fel trece copilul sau prin aceste etape de dezvoltare si, mai mult decat atat, reactioneaza el insusi cu agresivitate.

 

Cauze si efect

Un copil mic este fascinat de toate lucrurile din jur care isi schimba forma: paharul care se varsa si cade de pe masa, zgomotul produs e ceva ce nu a mai auzit, plansul unui coleg de gradinita atunci cand ii smuge suzeta din gura (cauza–efect), si multe altele.

El este deosebit de incantat ca el insusi a determinat toate acestea, in timp ce adultii din viata lui sunt disperati.

De exemplu, uneori, cand un copil isi trage mama de par, aceasta este luata pe nepregatite si reactioneaza tragand si ea copilul de par, cu gandul ca daca simte durerea pe propria sa piele, data viitoare nu va mai repeta gestul.

Acest copil, este la o etapa de dezvoltate in care inca nu s-a detasat de ceea ce simte el, prin urmare nu are cum intre 0 – 3,5 ani, poate nici mai traziu, sa inteleaga ceea ce este in sufletul, corpul celuilalt. Intentia mamei este astfel sortita esecului.

Prin urmare, el face gestul, simte parul mamei, iar aceasta reactioneaza la durere. In acest timp micutul zambeste, iar mama decripteaza un gest premeditat si ii intoarce gestul. Desi acesta este indezirabil, mama insasi il face.

Prin aceasta atitudine contradictorie, mama va obtine exact ceea ce nu isi doreste, intarindu-i micutului comportamentul.

Copilul se va teme de reactia si poate de pedeapsa viitoare, existand in timp chiar riscul dezvoltarii unui comportament anxios, sau a unei fobii.

Adultul demonstreaza ca si el gandeste si reactioneaza doar in propriul registru atunci cand i se pare ca doi ochi zambitori ascund in spatele lor agrsivitate.

 

Ce inseamna episoadele agresive?

Cand un parinte este agresiv cu propriul copil, exista in spate multa incertitudine, nesiguranta, incapacitatea copilului de a contine trairile si situatiile dificile, iar atunci, coplesit si frustrat, reactioneaza agresiv.

Deseori, doi copii agresivi unul cu celalalt se lupta pentru stabilirea unei relatii, a unei pozitii intr-o ierarhie.

Ei invata cum sa se apere sau sa atace, sa se cunoasca mai bine pe sine si pe celalalt. Pana maine vor uita conflictul, insa atunci cand adultul intervine exista riscul sa sporeasca intensitatea.

 

Autocontrol, acceptare si disciplina

Etapa de varsta la care intalnim cel mai adesea comportamente agresive este cuprinsa intre 3-6 ani.

In aceasta etapa, adultul ar fi bine sa ajute micutul sa invete ce inseamna autocontrolul si totodata cum sa-l dobandeasca.

Nu-i usor sa te stapanesti si sa iti gestionezi pulsiunile agresive. Chiar si noi simtim uneori cu dificultate acest lucru.

La aceasta varsta, copilul poate invata foarte usor ca aceste pulsiuni fac parte din el, din existenta lui, si la fel de usor va invata ca e necesar sa invete sa traiasca in armonie cu ele, ca noi toti.

Pentru a duce acest scop la indeplinire, copilul are nevoie in primul rand de acceptare si mai apoi de disciplina, care nu se poate invata decat prin trasarea limitelor.

Limita nu are doar rolul de a disciplina. Ea ofera copilului siguranta, are rolul de a pastra echilibru si ordinea.

In viata intrauterina, copilul avea limite fizice ferme si clare, nu exista loc de negociere. De cand se naste, el cauta sa regaseasca acea siguranta resimtita in pantec toata viata. In lipsa ei, copilul se simte nesigur, vulnerabil, anxios.

See Also

 

Limita sau pedeapsa?

Foarte usor adultii cad in capcana confuziei dintre limita si pedeapsa, iar in aceasta situatie copilul va stii despre sine ,,sunt rau, merit sa fiu pedepsit” sau ,,sunt furios acum, dar o sa imi treaca, mama oricum ma iubeste”.

Intr-o situatie in care exista un conflict, parintele e foarte usor furat de val, de pozitia sa de superioritate. Iubirea este colacul de salvare.

Cu ajutorul ei parintele poate invata copilul de unde pana unde, ceea ce face este permis si acceptat in social, va invata cu ajutorul disciplinei, autoprotectia si autocontrolul.

 

Ce-i de facut?

Ar trebui evitate situatiile care ii pot genera vina sau culpabilitate, aparent inofensive: ,,Daca nu mananci tot, mami o sa fie suparata” sau ,,Vezi, daca i-ai smuls jucaria fetitei, azi nu a mai venit la gradinita.” sau ,, Daca ma mai lovesti o data, nu am sa te mai iubesc”.

Toate aceste exemple sunt incarcate de vina, greu de suportat, mai ales in cazul unui copil care poate doar a gandit, fara a actiona. Ulterior, copilul va initia un comportament, astfel incat vina sa-i fie justificata.

Atunci cand micutul de trei ani este agresiv, adultul ar fi indicat sa intrerupa succesiunea ciclurilor de pierdere a controlului.

Acest lucru il poate face cu blandete, cu calm, il poate imbratisa, legana sau pur si simplu il poate indeparta de un mediu prea excitant pentru el.

La fel de bine poate sa ajute si ignorarea lui sau izolarea pentru putin timp, explicandu-i ca il ajuti astfel sa se calmeze, pana cand va invata singur sa o faca.

Sunt anumite situatii cand copilul mai mare este sfidator cu noi (agresivitate mascata). Reteta cea mai la indemana poate fi o simpla bataie cu perne, in care copilul isi poate descarca furia, tensiunea, deci poate avea control asupra adultului.

La puberii si adolescentii agresivi, cel mai indicat ar fi sa practice un sport. Aici se vor intalni cu competitivitatea, si in afara de fapul ca vor descarca tensiunea, vor putea pe viitor sa isi modeleze singuri pulsiunile agresive prin coportamente dezirabile social.

 

De Liana-Ioana Nica, psiholog clinician D.G.A.S.P.C. sect 3
Psihoterapeut – Cabinet individual psihologie zona Universitate
Tel.: 0723.190.769
liana.nica@yahoo.com

 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top