Citești
Cum gestionezi gelozia unui copil la venirea pe lume a unui frate sau a unei surori?

Cum gestionezi gelozia unui copil la venirea pe lume a unui frate sau a unei surori?

Revista Psychologies

 Valentina Enache – psiholog

 

Ce se va schimba in viata fratelui mai mare

Copilul va experimenta emotii noi: de la incantare (pana la nasterea bebelusului), pana la gelozie (dupa nastere) cand nu va mai fi el ”actorul” principal. Copiii mici, care nu-si pot exprima verbal sentimentele, vor incerca sa atraga atentia parintilor prin comportament: se leagana, sug degetul, fac pe ei, plang (se comporta ca un bebelus). Copiii mai marisori reproseaza parintilor ca nu-i mai iubesc, refuza sa-l recunoasca pe cel mic ca facand parte din familie, se poarta urat sau raman in camera lor fara sa manance, fara sa vorbeasca.

 

Ce este de facut?

Inca inainte de a se naste bebelusul, implica-l pe cel mare in toate activitatile pregatitoare venirii pe lume a acestuia: consultati-va cu el in alegerea numelui, lasati-l sa aleaga unele obiecte necesare fratiorului, incurajati-l sa pregateasca un cadou pe care sa i-l ofere atunci cand se vor intalni.

Povestiti-i cum era el cand era bebelus: plangea mult, avea nevoie sa fie tinut mai mult timp in brate, sa i se schimbe scutecele, sa i se pregateasca biberoanele, pentru a sti la ce sa se astepte cand fratiorul/surioara va veni acasa.

Atunci cand va fi cazul, solicitati ajutorul copilului si implicati-l in toate aceste activitati (la hranire, la baie, la alegerea hainutelor curate, la pregatirea biberoanelor) in masura in care poate el sa ajute, aceasta facandu-l sa isi ia in serios rolul de frate mai mare.

Pe langa toate acestea petreceti timp numai voi cu copilul cel mare, in timp ce tatal sau o bunica va avea grija de cel mic. Mergeti impreuna la cumparaturi, la teatru, in parc, plimbati-va cu bicicletele, cititi-i povesti la culcare, oferiti-i multa atentie si dragoste, asigurati-l ca este la fel de special ca si cel nou nascut facandu-l sa se simta asa!

 

Roxana Nourescu – psiholog

 

Emotiile si sentimentele trezite in copilul mare de aparitia fratelui depind in primul rand de varsta acestuia. Un copil de trei ani va duce acesta situatie intr-un mod diferit fata de copilul de 7 ani.

Cand copilul este mic, nevoile de atentie si afectiune sunt satisfacute in mare parte in cadrul familiei. Copilul mai mare, care merge deja la scoala si care are alte preocupari in afara familiei va gestiona mai bine situatia, pentru ca are deja formate mecanisme sanatoase de aparare, va fi mai atent cu mama si bebelusul, va dori sa ajute la ingrijirea lui.

Fetitele ajung pe la 7 ani in etapa apropierii de mama si vor fi capabile sa dezvolte sentimente de tip matern pentru bebelusul nou nascut.

Copilul mic (pana in 6 ani) se simte a fi in centrul universului, iar aparitia fratelui ii uzurpa acest drept. Sub aceasta varsta nu este inca dezvoltata capacitatea de a se pune in locul celuilalt sau de a vedea alta perspectiva. Ii va fi greu sa priceapa de ce fiinta cea mica, care doar plange si nu stie sa vorbeasca are parte de asa mare atentie.

Daca initial priveste bebelusul curios, isi va da repede seama ca nu gaseste nimic interesant la el. Bebelusul doarme mai tot timpul, nu vorbeste, nu se joaca, ba mai mult la fiecare semn al sau mama alearga repede sa-i ofere ceea ce are nevoie.

Vazand atentia de care beneficiaza bebelusul isi va dori inconstient sa primeasca aceeasi ingrijire si va face in asa fel incat sa o capete. Copilul se simte in competitie cu intrusul care capata atentia prepondenta a parintelui, iar ceea ce primea de-a gata pana acum are nevoie sa fie castigat cu eforturi considerabile.

Daca il intrebam ce se intampla nu va putea spune, copiii mici nu au dezvoltata capacitatea de a recunoaste si verbaliza emotiile. Primul nascut are nevoie de pragatire inainte de nasterea fratelui, in care sa i se explice pe intelesul sau ceea ce se va intampla.

In burtica mamei creste un bebelus care va deveni fratele/sora lui, cand se va naste, mama va merge la spital cateva zile, iar el va ramane cu tata/bunica etc. Nou nascutul va fi mic si va avea nevoie de ingrijirea imediata a parintilor, el nu va deveni prea repede un partener de joaca.

Nu sunt indicate exagerarile in ceea ce priveste beneficiile pe termen lung (ce bine e sa ai un frate, cum se vor juca impreuna etc). Copilul mic traieste in “aici si acum” si pana una alta, el vede doar dezavantajele detronarii din pozitia de copil unic.

De multe ori adultii din anturajul familiei fac remarci nepotrivite, fara sa cunoasca delicatetea sufletului unui copil: “Mama ta va avea un alt copil,n-o sa te mai iubeasca doar pe tine”,” Vei avea o sora si esti gelos”,”De acum esti mare, trebuie sa te porti frumos cu mama si cu surioara ta”.

E important sa-l protejam de situatiile care ar accentua “drama”pe care oricum o traieste. In desenele si in jocurile copiilor putem observa cum se exprima in afara ceea ce se afla nerostit in sufletul lor.

Desenul familiei ne poate arata felul in care copilul se pozitioneaza in relatiile de acasa, mai aproape sau mai departe de anumiti membri. Jocurile pot avea scenarii cu nuante agresive, care pregatesc copilul pentru a face fata competitiei.

Trairile copilului, inclusiv micile scene de gelozie fraterna au nevoie de a fi privite cu blandete si empatie. Copilul nu are nevoie sa i se spuna ce anume ar trebui sa simta sau sa fie criticat ( de ex: “trebui sa-ti iubesti fratele”,”nu-i frumos sa vorbesti de rau despre sora ta”).

Il putem ajuta recunoscand si numind pentru el emotiile pe care banuim ca le resimte atunci cand nu primeste atentia pe care o doreste ( de exemplu: „esti suparata pentru ca in loc sa stau cu tine la joaca i-am dat lapte surioarei tale”).

Daca copilul mare isi doreste il putem implica oferindu-i mici responsabilitati in ingrijirea bebelusului: sa aduca un scutec, o jucarie sau o hainuta atunci cand avem nevoie. Simtind aprecierea parintelui va fi multumit ca este de ajutor.

Daca situatia este gestionata astfel incat ambii copii sa se simta iubiti si acceptati parintii nu ar trebui sa se teama de consecinte negative. Mica drama pe care o poate trai un copil la nasterea fratelui face parte din povestea lui de viata si e important sa stim ca odata cu trairile intense vor veni si resursele pentru a face fata noii situatii.

Relatiile dintre frati se constituie in prototipuri pentru interactiunile sociale de mai tarziu, asa ca pe langa competitie si gelozie, fratii vor invata impreuna, mai repede decat un copil unic, ce inseamna prietenia si cooperarea.

 

Date specialisti:

Andreea Petrea – psihopedagog si psihoterapeut (www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com, Facebook: Pagina de Psihologie – psihoterapeut Andreea Petrea, Constanta)

Ramona Georgescu – consilier pentru dezvoltare personala  (0722656215, [email protected])

Valentina Enache – psiholog ([email protected])

Roxana Nourescu – psiholog (0731372904)

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2 3
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top