Citești
Îmbunătățește-ți relația cu copiii tăi adulți

Îmbunătățește-ți relația cu copiii tăi adulți

Relaţia cu copiii tǎi adulţi este una dificilǎ? Crezi că e complicat sau prea târziu să schimbi ceva? Iată câteva sfaturi de la psihologi.

Citește și:

Cum să le faci față unor părinți dominatori și manipulatori

Comunicarea parinti-copii: reguli de care e bine sa tineti cont

Doreṣti sǎ o îți îmbunǎtǎţeṣti relația cu copiii, însǎ pare mai probabil sǎ câṣtigi la loto? Deseori capitulăm prea ușor gândindu-ne că nu avem sorți de izbândă. Dar cum să aflăm adevărul dacă nici măcar nu încercăm?

Așadar, întreabă-te care sunt pașii pe care trebuie să îi faci pentru a obține ceea ce dorești. Totul începe cu primul pas…

Pentru anumiți părinți, copilul ajuns adult poate fi o provocare. Apare sentimentul de cuib gol, de abandon, de inutilitate.

Copilul nu demult ascultător, care le căuta sfaturile și ghidarea, este acum un adult autonom și (în cazurile fericite) responsabil.

Dar asta nu înseamnă că relația s-a deteriorat, ci doar intră într-o nouă etapă. Iar pentru a-i face față cu succes, părinții au nevoie de răbdare, empatie, autocontrol, înţelegere ṣi susţinere.

 

Înţelege cǎ s-a maturizat, nu mai este un copil

Poate sǎ fie dificil sǎ te comporţi cu el precum cu un adult însǎ… chiar e unul. Anumite conflicte apar tocmai pentru că îl tratezi în continuare ca pe un copil.

Încerci să îl protejezi de greșeli, să îl faci să te asculte… crezând că știi ce e mai bine pentru el? Greșești. Copilul tău are dreptul de a lua decizii nepotrivite, din care își va învăța lecțiile.

Spune-i ce părere ai, dar permite-i să facă așa cum consideră. Iar dacă vrei o relație sănătoasă cu el, îi vei rămâne alături indiferent de consecințe.

Ține minte că oricât de bune îți sunt intențiile, nu ai de unde să știi ce este mai bine pentru o altă persoană. Chiar dacă este vorba despre propriul tău copil ajuns acum la maturitate.

Relaţia voastrǎ poate sǎ fie îmbunǎtǎţitǎ doar dacǎ ai încredere în decizile sale ṣi îl tratezi ca pe un adult.

Asta nu înseamnǎ cǎ nu o sǎ rǎmânǎ copilul tǎu ci cǎ are nevoie de spaţiu, susţinere ṣi încredere! Nu-l handicapa, tratându-l ca pe un neajutorat ce nu se poate descurca singur.

Nu e cazul sǎ intri în spaţiul lui, sǎ îi spui ce sǎ facǎ sau sǎ nu facǎ, sǎ decizi tu pentu el. Nu e nevoie nici sǎ apelezi la intruziune, nu faci decât sǎ-l îndepǎrtezi.

Iar dacă simți că pierzi controlul și simți că trăiești un abandon, atunci ar trebui să îți îndrepți atenția asupra ta.

Uneori, sunt sentimente firești, pentru că maturizarea copilului reprezintă o pierdere. Ai nevoie de timp, poţi nega asta la început, poţi sǎ simţi furie, dezamăgire, dar ulterior va veni și acceptarea.

 

Va rămâne copilul tău

El este în continuare copilul tău, dar poate nu aṣa cum îti doreṣti tu. Acceptǎ diferenţele dintre voi, fie cǎ ţin de gândire, decizii de viaţǎ, etc. Și nu îi critica alegerile pentru că astfel îl îndepărtezi de tine.

Evident cǎ sunteţi diferiţi, însǎ asta nu trebuie sǎ fie un lucru rǎu. Suntem unici, iar uneori acest lucru poate sǎ facǎ lucrurile… greu digerabile, însǎ ne ṣi poate ajuta sǎ învǎţǎm multe.

Poate sǎ fie dureros sǎ vezi cǎ pune limite, stabileṣte reguli ṣi poţi simţi cǎ nu ai un cuvânt de spus, dar toate aceste schimbări sunt firești.

Acceptǎ cǎ el este altfel, cǎ sunteţi douǎ persoane distincte, cu dorinţe și aṣteptǎri diferite. Asta nu înseamnǎ cǎ nu te iubeṣte sau cǎ, pentru binele lui, e nevoie ca lucrurile sǎ se întample cum consideri tu.

Adu-ți aminte că fiecare are dreptul sǎ facǎ anumite greṣeli. În plus, ceea ce ţie ţi se pare greṣit, pentru altul poate funcţiona.

 

Dorința de a ajuta

Cu siguranță intenţia ta este una pozitivǎ. Doreṣti sǎ-ţi protejezi copilul de luarea unor decizii proaste, însǎ oferǎ-i credit.

Chiar dacǎ îţi imaginezi deja cum o sǎ decurgǎ lucrurile, lasǎ-i lecţia, lasǎ-l sǎ înveţe, poate cǎ de asta are nevoie. Comunicǎ deschis ṣi empatic cu el, spune-i ce gândeṣti, ce simţi.

De asemenea, îi poţi spune ṣi care îţi sunt aṣteptǎrile. Fǎ-o totuṣi într-un mod care sǎ nu sune autoritar sau inturiziv, deciziile sunt ale lui, nu ale tale.

Indiferent de vârsta pe care o are copilul tǎu, trebuie sǎ ṣtie cǎ se poate baza pe tine! Lasǎ-l sǎ ṣtie cǎ tu eṣti acolo pentru el, îl susţii ṣi înţelegi, cǎ ești dispusǎ să-l ajuţi, însǎ doar atunci când îţi cere asta.

Acesta este o formǎ de ajutor maturǎ ṣi sǎnǎtoasa, fǎcându-l sǎ înţeleagǎ cǎ poate apela oricând la tine dacǎ are nevoie ṣi, de asemenea, cǎ nu îl judeci indiferent de situația prin care trece. Acceptarea are un rol important în toate relațiile.

Ea ne ajută să ne simțim în largul nostru, să ne construim o mai bună imagine de sine și să avem încredere în persoana cu care relaționăm.

 

O perspectivă pozitivă asupra schimbărilor

Este adevărat, ați parcurs o serie de schimbări, dar fiecare etapă de viață își are rolul ei. Dacă în copilăria mică ai putut să îl educi, să îl înveți și să contribui la formarea lui, acum îți este egal. Este momentul să vă redescoperiți și să învățați lucruri noi despre voi înșivă.

Rǎmâi autentic și fii un exemplu pentru el, fǎrǎ sǎ te strădui – nu încerca sǎ pozezi în adultul perfect sau într-un punct de referinţǎ.

Nu există perfecţiune, nu e cazul să încerci imposibilul. Copilul tău nu are nevoie de un părinte perfect, ci de iubire, indiferent de vârstă. Acceptǎ-ţi greṣelile, chiar și pe cele față de el. Și tu poţi cere iertare…

În special, nu uita să îți reorganizezi viaţa pentru a depǎṣi sentimentul de cuib gol. Dacă până nu demult copilul reprezenta universul tău, este momentul schimbărilor.

A celor care îți reîndreaptă atenția către tine, nevoile tale și ale cuplului din care faci parte. Nu încerca niciodată să manipulezi un copil pentru a umple golurile din viaţa ta. Redescoperǎ-ţi pasiuni ṣi interese. Gǎseṣte-ţi ocupaţii ṣi reîntoarce-te cǎtre tine.

Ca sǎ poţi sǎ îmbunǎtǎţeṣti ceva, sǎ ai o relaţie bunǎ cu cineva, ai nevoie de timp pentru tine. Atunci când vei avea o bună relație cu tine, se vor schimba în bine și relațiile cu cei din jur.

Nu poţi sǎ îi ajuţi pe ceilalţi, atâta vreme cât tu ai nevoie de ajutor, la fel cum nu poţi doar sǎ oferi, fǎrǎ sǎ ṣi primeṣti.

 

De Alexandra Voica, psihoterapeut

Tel.: 0766.441.028

[email protected]

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus