Now Reading
Limbajul iubirii

Limbajul iubirii

Revista Psychologies

Tu iti doresti flori, el iti ofera imbratisari; el simte nevoia sa il lauzi, tu ii gatesti mancarea preferata. Amandoi sunteti nemultumiti, desi considerati ca va aratati dragostea. Nu stii ce se intampla in cuplul vostru, mai ales ca, la inceput, nu aveati asemenea probleme. Solutia e simpla: invatati in ce consta limbajul iubirii pentru fiecare dintre voi.

 

Hormonii, creierul si emotiile

Hormonii afecteaza creierul femeii, incat se poate spune ca influenta pe care acestia o exercita poate da nastere unei realitati tipic feminine. Femeile si barbatii folosesc regiuni si circuite diferite ale creierului pentru a rezolva probleme, a procesa limbajul, a experimenta si stoca emotii puternice.

Creierul feminin si cel masculin proceseaza stimulii, aud, vad, simt si evalueaza in grade diferite. Dincolo de aceste conditionari genetice care ne afecteaza puternic in trairea si manifestarea iubirii si a emotiilor, sta in puterea noastra sa ne folosim de inteligenta si capacitatea de decizie pentru a modifica efectele pe care le exercita hormonii asupra structurii creierului, a comportamentului, realitatii si destinului.

Barbatii si femeile traiesc la fel de intens emotiile, insa presiunea sociala si educatia difera, astfel ca barbatii sunt educati sa nu-si exprime prea mult emotiile, pentru a nu da dovada de vulnerabilitate.

Un barbat trebuie sa fie puternic, sa nu planga, pentru ca este rusinos si ciudat; sa fie dur, pentru ca el este un razboinic, iar manifestarea tandretii, a iubirii, fericirii sau exprimarea mai mult decat permit ceilalti, societatea etc. este aspru sanctionata si catalogata drept un semn de slabiciune din partea unui barbat.

Exprimarea emotiilor de catre barbati se poate invata cu efort sustinut, constant si continuu. Dragostea si iubirea pe care stiu ei sa o ofere este diferita, simpla, directa si, de cele mai multe ori, dificil de aratat.

 

Ce presupune limbajul iubirii

Exista cinci moduri prin care intelegem ca suntem iubiti, ca primim iubirea celor din jur si prin care, la randul nostru, oferim iubirea, intr-un mod asemanator celui in care preferam sa o primim.

Mangaierile fizice, tinutul de mana, imbratisarile. Daca principalul limbaj de dragoste al partenerului este man­gaierea fizica, nimic nu este mai im­portant decat sa-l strangi in brate cand este trist.

Cuvintele s-ar putea sa nu conteze, dar mangaierile ii vor comunica in mod clar dragostea ta. Cuvintele de incurajare – complimente si aprecieri pozitive care il fac pe partener sa se simta important si valorizat.

Timpul acordat, timp de calitate petrecut impreuna, plimbari, vizionarea unui film etc. Este vorba despre timpul in care fiecare acorda atentie autentica celuilalt.

Cadourile, pentru cei care au acest limbaj al iubirii, semnifica adevarate declaratii de iubire. Nu conteaza valoarea lor, ci ceea ce exprima.

Exista si un alt dar care nu este palpabil, dar care reprezinta uneori mult mai mult. Se numeste daruirea prezentei, sa fii acolo in momentele de criza, atunci cand partenerul are nevoie de tine.

Serviciile se refera la lucrurile pe care partenerul tau vrea sa le faci pentru el. Servicii care ar trebui facute pentru ca asa iti doresti si nu din obligatie sau teama ca vei fi parasit/a.

 

Copiii si limbajul iubirii

Limbajul iubirii la copii este asemanator cu cel al adultilor, ei isi doresc aceleasi lucruri, doar ca de la parinti: atentie, imbratisari, cadouri, cuvinte de incurajare, servicii.

Limbajul iubirii copilului este puternic influentat de relatia pe care o are cu parintii sai, in special cu mama, dar nici relatia cu tatal nu trebuie neglijata si lipsita de importanta pe care o are cu adevarat.

In primele luni de viata, limbajul iubirii copilului consta in mangaieri fizice, in cuvintele folosite de persoanele care au grija de el, in ton si, nu in ultimul rand, in atingerile tandre si pline de afectiune, in calm si rabdare.

Pe langa iubire neconditionata, cel mic mai are nevoie din partea celor care au grija de el si de o parere sanatoasa despre el insusi, despre lumea in care traieste, de un sentiment al propriei valori, precum si de siguranta, pentru a se simti protejat.

Nevoia de iubire a copilului, dar si a adultului, se afla la baza tuturor celorlalte nevoi.

Fiecare dintre noi percepe dragostea si afectiunea in mod diferit, in functie de personalitatea sa, care este unica; tocmai de aceea, copiii diferiti ai aceleasi familii pot avea limbaje diferite ale iubirii, care de obicei nu se gasesc in stare pura, se combina, ele sunt clar delimitate in teorie, pentru a fi mai bine intelese.

 

De unde invatam limbajul afectuos?

De la oamenii cei mai apropiati noua, parintii sau alti adulti, care au grija de noi in primii ani de viata, iar acest limbaj pe care il observam la ei poate deveni, in timp, al nostru.

Mai tarziu, pe masura ce crestem, putem invata si dezvolta un altfel de limbaj, propriul nostru limbaj, ceea ce presupune un efort constient si asumat.

Un copil are nevoie nu doar sa stie ca este iubit, ci si sa invete cum sa daruiasca iubire; a spune unui copil ca-l iubesti si a-i arata ca-l iubesti sunt doua lucruri total diferite, dar la fel de importante.

Exact asa cum invatam sa facem primii pasi, sa spunem primele cuvinte sau cand invatam sa citim, asa invatam si despre iubire si cum sa iubim.

 

Cuplurile cu vechime

Iubirea nu este ceva static, neschimbata, ca in primele luni ale relatiei. Din fericire sau din nefericire, pentru unii, iubirea se transforma, este un proces dinamic, care trebuie intretinut prin timpul de calitate petrecut impreuna, gesturi tandre, cuvinte de iubire, aprecieri la adresa partenerului sau partenerei, atentie acordata nevoilor celuilalt si multe alte elemente la care cuplul este important sa fie atent.

Mentinerea iubirii este provocarea fiecaruia dintre noi, un indicator al dorintei de a face din relatia noastra ceva care ne transforma definitiv si un loc in care ne dorim sa fim cu adevarat.

Iubirea este o calatorie pe care cei doi parteneri o fac atat individual, cat si impreuna.

Pentru mentinerea iubirii in cuplu, este nevoie sa urmarim si propria noastra evolutie, pentru ca, de multe ori, noi ne schimbam si, implicit, nevoile si dorintele noastre, iar ceea ce alegem sa devenim aducem si in relatie.

Uneori, o relatie se incheie atunci cand nu mai corespunde nevoilor noastre emotionale, nu neaparat pentru ca unul sau altul a facut ceva gresit.

Este bine sa ramanem in cuplu atat timp cat ne ajuta sa crestem, cat acesta scoate la iveala cea mai buna si mai frumoasa parte din noi, aceasta fiind puterea relatiilor de iubire: sa crestem.

 

Cum pastram dragostea

Este un efort constant de a fi prezenti, constienti de noi, de dorintele si nevoile noastre diferite. Criticile, reprosurile, neiertarea anumitor greseli, certurile frecvente din cele mai minore motive, comparatiile, neincrederea, fricile si nepermiterea celuilalt de a fi el insusi, indiferenta la nevoia sa de crestere si la nevoile sale afective sunt cele mai dese motive care duc la diminuarea si disparitia iubirii.

Increderea pe care o ai in partener este un element esential pentru a pastra vie flacara iubirii; de asemenea este vital sa inveti sa te iubesti pe tine, sa ai o buna relatie cu tine, sa fii sincer cu tine insuti.

Cea mai importanta relatie care le influenteaza pe toate celelalte de-a lungul vietii este relatia cu noi insine.

Daca vrem sa ne pastram cuplul, este bine sa ne acceptam asemanarile, dar si deosebirile, sa le respectam, apoi sa fim atenti atat la nevoile noastre, cat si ale partenerului, pentru a ne sincroniza si a raspunde nevoilor pe care le avem atat noi, cat si relatia noastra.

 

Limbaje diferite

De multe ori, se intampla ca limbajele de iubire ale partenerilor de cuplu sa fie diferite; tocmai de aceea, este necesar sa identificam principalul limbaj de iubire al celuilalt si sa discutam impreuna despre acest lucru, intr-o maniera care sa nu sune a repros.

See Also

Daca nu suntem atenti la ceea ce ii place si continuam sa oferim si sa facem aceleasi lucruri, este in zadar. Este important sa ii invatam „limba straina“, pentru ca, oricat am incerca sa folosim cuvinte din limba noastra, care nu arata decat propriul nostru limbaj al iubirii, cu atat energia consumata este mai mare, iar asta duce, in timp, la oboseala.

Este nevoie de efort constient si asumat, de respectarea dreptului celuilalt de a se simti iubit, asa cum se simte el mai bine. Neacceptarea diferentelor creeaza, de cele mai multe ori, durere, rani, multa suferinta si ajungem la concluzia ca iubirea este dificila.

Limbajul iubirii partenerului se poate invata, dar este nevoie sa fim constienti, in primul rand, de propriul nostru limbaj al iubirii. In general, avem tendinta sa ne exprimam in limbajul propriu al iubirii si suntem contrariati cand partenerul nu intelege ce-i comunicam.

Problemele de acest tip apar mai tarziu, intrucat, la inceputul relatiei, cand incercam sa cucerim sau ne declaram iubirea, folosim toate cele cinci limbaje ale iubirii, iar cu timpul ajungem sa ne exprimam doar in limbajul care ne este noua familiar.

Pentru o viata de cuplu dominata de armonie, trebuie sa acceptam asemanarile si diferentele dintre noi, sa facem un efort constant si constient de a ne respecta si a oferi iubirea in modul in care partenerul nostru are nevoie – un demers asumat, desigur, de amandoi.

 

Ajungem sa nu ne mai simtim iubiti…

… cand simtim ca din viata noastra lipseste ceva, cand suntem nevoiti sa facem sacrificii constante si uitam de noi insine, cand ne sacrificam pe altarul relatiei de cuplu si, cu incapatanare, cand tragem de noi sa rezistam si sa mai dam o sansa.

Cea mai mare dorinta a noastra este aceea de a fi acceptati asa cum suntem, sa fim apreciati pentru felul nostru de a fi, nu conditionati ca primim iubire doar daca suntem asa cum vrea celalalt sa fim.

Cand valoarea ne este pusa sub semnul intrebarii, nu ne mai simtim iubiti. Nevoia de apreciere, de valorizare si iubire a femeilor si barbatilor este la fel de importanta si nu exista diferentieri concrete.

 

De ce nu oferim iubirea?

Din teama ca nu suntem suficient de buni, ca nu meritam sa primim iubirea si, poate cel mai important, de teama de a nu fi raniti.

Logica este urmatoarea: mai bine imi ridic un zid in interiorul meu si nu las pe nimeni sa treaca de el, pentru a nu fi ranita, dezamagita.

Doar ca zidurile nu sunt doar fata de ceilalti, ci si fata de noi, aceasta teama de a nu fi raniti, abandonati, ajunge sa ne controleze viata, ne mintim singuri ca doar asa suntem in siguranta, dar este o iluzie care creeaza dezechilibre emotionale.

 

De Daniela Mitrofan, psihoterapeut de cuplu si familie in supervizare

Tel. 0768.674.368

[email protected]

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top