Now Reading
Ce înseamnă să fii matur emoțional

Ce înseamnă să fii matur emoțional

Între maturitatea biologică și cea emoțională nu există neapărat o dependență. Așa cum între coeficientul de inteligență și inteligența emoțională poate exista o prăpastie adâncă, la fel și noi, putem fi maturi în anumite privințe și imaturi în altele. Despre cum ne evaluăm corect maturitatea și ce schimbări putem face, ne vorbește psihologul Daria Martin.

 

Care sunt criteriile cele mai frecvente după care evaluăm maturitatea unei persoane?

Daria Martin: Maturizarea este un proces care debutează în adolescență și se întinde de-a lungul anilor tinereții adulte. Nu putem vorbi despre o perioadă fixă, universal valabilă, ci ea diferă de la individ la individ, în funcție de aspectele personalității și de influența mediului în care trăiește.

Cu toate acestea, atunci când vorbim despre maturitate, luăm în considerare următoarele aspecte: încredere în sine versus absența acesteia, siguranță versus nesiguranță, flexibilitate emoțională versus sărăcie emoțională, flexibilitate mentală versus rigiditate, capacitatea de adaptare versus inadaptare, asumarea responsabilității față de propria persoană, acceptarea necondiționată a propriei persoane și permanenta dorință de îmbunătățire, prețuirea relaționării în cadrul intim (și aici nu ne referim neapărat la actul sexual), mutarea accentului pe rezolvarea problemelor prin confruntare și negociere, nu prin evitare și forță fizică.

De asemenea, avem în vedere abilitățile sociale, simțul civic, relaționarea intra și interpersonală, nivelul de dezvoltare a empatiei, autocontrolul, răbdarea și anduranța. Acestea sunt doar câteva elemente care ne determină să privim global conceptul de maturitate.

Citește și:

Cum ne putem dezvolta toleranța față de ceilalți

Ce putem face când o persoană dragă suferă de o boală gravă

Poți fi o persoană matură dacă locuiești cu părinții după vârsta de 30 de ani?

D.M.: Independența, mai precis, desprinderea din cuibul parental, este considerată un semn al maturității. Desigur că situațiile conjuncturale pot influența acest aspect.

Spre exemplu, dacă o persoană locuiește cu părinții până la vârsta de 30 ani, acest lucru poate genera suspiciuni. Însă este de dorit să analizăm întregul context.

Dacă acest fapt se datorează unei conjuncturi (și aici ne referim la situația materială a familiei, lipsa oportunităților financiare de a achiziționa o locuință proprie sau în regim de închiriere, absența unui loc de muncă, etc., deci este o situație tranzitorie și determinată de o conjunctură), atunci nu există semne de îngrijorare.

Dacă, în schimb, persoana în cauză nu manifestă dorință de individualizare și desprindere de cuibul părintesc, atunci avem de-a face cu o latență în dobândirea propriei independențe.

 

Ce înseamnă „maturitate emoțională“?

D.M.: Atunci când ne referim la maturitate, avem în vedere mai multe elemente care vizează personalitatea unui individ. Pentru o mai bună înțelegere, iată câteva exemple pro și contra a ceea ce înseamnă maturitate versus imaturitate.

În primul rând, o persoană matură are o bună relație cu sine însăși. Aceasta înseamnă că se cunoaște suficient, atât din interior (ceea ce psihologii numesc „percepție subiectivă“), cât și din exterior (aceasta fiind percepția obiectivă) și anume felul în care ești perceput de ceilalți.

Totodată, nu se ferește să accepte critici, nu le evită și nu reacționează vehement împotriva lor, ci le acceptă, le analizează și acționează pentru a schimba acele elemente care fac obiectul criticii.

Prin urmare, autoevaluarea corectă este un indicator al maturității. Incapacitatea de a accepta păreri diferite este un semn de imaturitate.

De asemenea, tendința de a lua totul personal, de a interpreta criticile ca fiind malițioase, este o dovadă clară de imaturitate.

O persoană matură își acceptă vârsta. Ea nu inves-tește în proceduri complicate, deseori periculoase, pentru a masca trecerea anilor, ci acceptă această trecere, o valorizează, o apreciază prin evidențierea aspectelor frumoase caracteristice etapei temporale.

O persoană matură deține controlul emoțiilor sale. Acceptă emoțiile negative, își permite să le simtă și nu le reprimă, având capacitatea de a le gestiona. Să luăm ca exemplu furia: a fi matur nu implică absența furiei.

Maturitatea înseamnă să îți permiți să simți furia, să înțelegi ce anume a generat-o și să adopți un comportament adecvat acelei emoții.

Solitudinea, care se referă la capacitatea de a sta cu tine însuți, reprezintă un indicator al maturizării, ea fiind nu numai necesară, ci și de dorit.

Avem nevoie să ne fim nouă înșine prieteni, confidenți, să ne acceptăm și să ne gestionăm de unii singuri. Frica de singurătate poate masca o imaturitate. Aceasta nu înseamnă că pledez pentru însingurare, ci pentru unele momente de solitudine și de reflectare.

Persoanele mature nu externalizează vina. Ele au responsabilitatea propriilor alegeri și își asumă consecințele ce derivă din alegerile făcute.

O persoană matură acționează în concordanță cu ceea ce simte, având totodată grijă la modul în care interacționează cu ceilalți. Ea nu insistă să fie permanent în centrul atenției și nu are nevoie să-i impresioneze pe ceilalți.

Un indicator concludent al maturității îl reprezintă relațiile pe care o persoană le are cu cei din jur. Mă refer la relațiile din cuplu, dintre prieteni, relațiile cu familia parentală sau cu propriii copii, relațiile cu șefii și subalternii și, în mod extins, cu societatea.

Relațiile tensionate, dizarmonioase, sunt lipsite de interes civic și ne conduc cu gândul la insuficienta maturizare.

Maturizarea vine cu renunțare la egocentrism și înțelegerea ideii de interconectare. O persoană matură, având deja dezvoltat simțul răspunderii pentru propria persoană, îl extinde și față de propriii copii, familie, prieteni și societate.

Maturitatea o putem măsura și în funcție de responsabilitatea avută la locul de muncă, în societate, față de natură. Un om matur are stabilite principii etice și morale și acționează conform acestora.

 

Cum evaluăm maturitatea prin prisma asumării sau evitării responsabilităților?

D.M.: Dacă ar fi să comprimăm definiția maturității, o putem asimila cu termenul de „responsabilitate“. Aș spune că este un cuvânt definitoriu.

Maturizarea nu este un proces ușor, pentru că aduce, pe lângă libertate, o anumită limitare, o permanentă analiză și, în același timp, mult curaj.

Libertatea este una asumată, gândită pentru binele nostru, dar și al celorlalți, cu respect față de noi, față de celălalt, față de societate.

Neasumarea responsabilității, fuga de răspundere, indică existența unei personalități egocentrice, posibil chiar dependente, care se dezvoltă în această direcție fie ca urmare a modului în care persoana a fost educată de familia parentală, fie dobândind această neasumare pe parcursul vieții, ca rezultat al unor beneficii obținute în urma afișării unui astfel de comportament.

 

Să ai o familie și copii este un semn că te-ai maturizat?

D.M.: Nu întotdeauna. Simplul act de a da naștere unui copil nu ne face altceva decât genitori, nu este un indiciu al maturizării. Sunt tineri, aproape copii, aș spune, care își asumă rolul de părinți și o fac extrem de responsabil și implicat.

Sunt, însă, și persoane adulte din punct de vedere biologic, care nu reușesc să facă acest lucru, ca, de exemplu, părinți care apelează extrem de mult la ajutorul bunicilor și nu ocazional, ci transferând resposabilitatea copilului propriu asupra bunicilor.

Ei bine, aceștia sunt cei care încă nu sunt maturi emoționali, care încă nu își asumă responsabil și matur rolul de părinți.

Dacă îmi este permisă o sugestie, i-aș sfătui pe toți cei care doresc să devină părinți, să „copilărească“ cât mai mult, să se bucure de relația de cuplu, să se sudeze armonios, să se cunoască pe sine individual și pe sine ca parte a cuplului, asta înainte de a lua decizia aducerii pe lume a unui copil.

Pentru că un copil are nevoie de o familie armonioasă, cu părinți maturi și responsabili, pentru că nu trebuie să uităm că nu aducem pe lume copii ca prelungire a noastră sau doar pentru noi. Unui copil îi oferim darul vieții pentru sine însuși.

Daria Martin este psiholog și psihoterapeut adlerian, tel.: 0721.409.768.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!