Now Reading
Confuza…

Confuza…

Revista Psychologies

Incep prin a spune ca la inceputul acestui an am incheiat o „relatie” de 2 ani. Am scris „relatie” deoarece a fost o relatie la distanta. Am tinut foarte mult la persoana respectiva si inca tin. Anul asta termin clasa a 11-a, la inceputul anului scolar am fost repartizati dupa medii si dupa preferinte privind domenii precum: contabilitate, marketing, relatii sociale. Cu alte cuvinte am avut atat profesori noi cat si colegi, m-am imprietenit foarte repede cu majoritatea (fiind o fire sociabila). Totusi cam pe la inceputul celui de-al doilea semestru am observat o schimbare in comportamentul unuia dintre colegii mei (suntem un grup de 5 persoane care ne intelegem super bine si vorbim orice liber, printre care si acest baiat). Fiind o fire foarte timida nu a spus nimic pana la majoratul unui coleg de-al nostru cand si-a luat inima in dinti si a spus ce simte. Nu pot sa descriu cate emotii avea dar m-a amuzat faptul ca atunci cand mi-a zis ce simte stateam unul in fata celuilalt si totusi nu a avut taria sa ma priveasca in ochi. Eu i-am zis ca nu stiu inca ce simt pentru ca momentan nu ma pot rupe de trecut si ca nu pot sa ii dau un raspuns… De atunci el tot incearca sa imi dovedeasca ca tine la mine, de fapt chiar mi-a dovedit asta – flori, tot felul de gesturi frumoase de care pana acum nu avusesem parte. Dar eu nu pot sa tin la el la fel asa cum tine el la mine dar nici nu pot sa ii spun ca nu vreau sa fim impreuna pentru ca imi e teama sa nu il ranesc si sa nu pierdem frumoasa legatura de prietenie pe care o avem. Sunt confuza… nu vreau nici sa stau cu el din mila, dar nici sa il ranesc. Ce sa fac?

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top