O realitate indoielnica

Povestea mea a inceput cand aveam 17 ani si tata m-a maritat cu forta cu un barbat mai mare ca mine cu 12 ani. In timp m-am obisnuit cu el, avem si un copil. Problema este ca acum doua luni am realizat un lucru, ca ma place… nepotul nostru. Acum ma simt vinovata si nu ma pot ierta, dar la inceput credeam ca e o joaca si ca doar flirtam si gata. Dar m-am inselat, s-a ajuns si la sex. Am trait pentru prima oara acel sentiment de iubire, acele clipe de tandrete, de sarutari… Niciodata nu am mai trait asa ceva. Acum problema e ca ne placem prea mult si tot incercam sa ne despartim. Dar cand zicem gata atunci vrem mai mult. As vrea sa-l pot uita dar nu reusesc. De fiecare data cand il vad si mai ales cand se uita atat de adanc in ochii mei, ma topesc fara sa vreau. As vrea sa fug de toate ca imi dau seama ca nu e bine ceea ce fac. Cand il vad cum vorbeste cu sotul meu, cum e cu familia mea, nu-mi vine sa cred ca noi doi avem o relatie… Nu normala, stiu… ne vedem pe furis si tot asa.. Voi ce ati face in locul meu?