Now Reading
Povestea mea

Povestea mea

Ma numesc Marius, am 28 de ani, sunt divortat si am o fetita de un an pe nume Amelya. Vreau sa va spun ca am trecut prin niste clipe ingrozitoare din punct de vedere psihic si fizic si nu doresc nici celui mai mare dusman. Am cunoscut-o pe fosta sotie acum 8 ani la o fabrica de cabluri. Pe atunci am venit din armata si m-am angajat la acea fabrica timp de 2 luni. Ne-am imprietenit intr-o perioada foarte scurta, dar pot spune ca pe atunci a fost dragoste la prima vedere. Dupa 2 luni dupa ce am lucrat la acea fabrica m-am angajat la stat. Ne-am luat o gazda si ne-am mutat inpreuna sa vedem cum e sa ne descurcam singuri. Am stat in gazda timp de 1 an apoi ne-am mutat acasa cu parintii mei. Am facut imprumut la banca si am ridicat peste casa parinteasca inca un etaj ca sa avem o casa si un viitor in fata. Eu sunt o persoana foarte calma, imi place familia, respect persoana care imi este alaturi si-i ofer toata dragostea din lume, dar din pacate cred ca asta e cel mai mare defect al meu – ofer toata increderea si tot sufletul meu pentru persoana iubita. Sa revin la povestea mea, am tinut din toata inima la fosta sotie si cred ca nu o sa mai tin la altcineva asa de mult. Toate au fost bune si frumoase pana anul trecut cand am aflat ca m-a inselat cu vecinul meu timp de 2 ani. Mi-a zis si mama de multe ori ca ceva nu-i in regula cu ea, eu eram plecat de acasa timp de 24 de ore, iar ea ramanea acasa cu ai mei. In ultimul timp cand plecam la servici pleca si ea, ba zicea ca se duce acasa la ea sa o ajute pe sora ei la treaba, ba sa faca cumparaturi, iar cand venea acasa venea din alta parte. Ea se intalnea cu el si se duceau pe la cabane, pe la restaurante, iar eu eram la munca. Mama imi zicea ca o aude ca vorbeste cu cineva la telefon, ca vine din alta parte, dar eu nu bagam de seama si ma suparam pe ea ca zice numai minciuni. In schimb imi zicea adevarul. Eu eram cu capul inainte si o vedeam numai pe ea. In 2010 a plecat de acasa, eu eram la servici, cand am venit dimineata, ea nu era. Am sunat-o pe sora ei sa vad unde e, iar ea mi-a zis ca e plecata de seara de acasa. Am asteptat-o acasa iar cand a venit am intrebat-o unde a fost. Dupa ore bune de vorba sa aflu unde e, mi-a spus intr-un tarziu ca a fost la un hotel cu un baiat si a stat peste noapte. Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare. Mi-am pierdut total increderea in ea, am iertat-o si am mers mai departe promitandu-mi ca nu mai face. Dupa un timp a ramas insarcinata, cred ca a fost cea mai fericita zi din viata mea, am inceput sa-mi recapat increderea in ea. Ne-am hotarat in 2011 cand se naste fetita sa facem si nunta. Intre timp eu credeam ca toate merg bine si frumos, dar ea cand eram la servici, vecinul meu (35 de ani, casatorit de 15 ani si cu 2 copii) venea la mine in curte, sarea geamul si statea cu sotia mea pana dimineata pe la 4-5, numai atunci cand eu eram la servici. Toate astea le-am aflat dupa ce am divortat. Eu munceam si ma gandeam cum sa ma descurc si cu nasterea si cu nunta, am facut refinantare si am platit nasterea fetitei, am facut si nunta mica in familie, toate astea pentru sotie. In timp ce era insarcinata in 8 sau 9 luni, ea mergea cand eram la servici cu vecinul pe la cabane si restaurante si eu nu stiam nimic. A venit si cea mai fericita zii din viata mea, s-a nascut fetita, pe 14 iunie 2011. In august am facut nunta cu cativa nasi si cu neamurile, a fost frumos, dar de atunci a inceput tot raul. Intr-o vineri am mers dimineata la servici si trebuia sa vin sambata dimineata. Am vorbit cu ea la telefon vineri si mi-a zis ca se duce cu fetita la sora ei sa o ajute la treaba, pe atunci fetita avea 3 luni. Am venit sambata dimineata acasa si cand m-am apropiatat de poarta am vazut-o pe mama cu mainile in geam plangand si strigand la mine ,,Marius, a fugit de acasa cu fetita!!!”. Nu pot sa va spun ce sentiment poate avea un om atunci cand vii dupa 24 de ore de munca acasa si nu-ti gasesti nici sotia, nici copilul. Mi s-au taiat picioarele si simteam ca nu mai am aer. Mi-am facut curaj si am intrat in camera si am vazut patutul gol, cateva hainute erau luate si cateva scutece. Am sunat-o si am intrebat-o unde e, nu a vrut sa-mi zica de ce… a plecat cu tot cu fetita. Am aflat pe urma ca a fugit pe geam, pe la 2 noaptea, cu fetita de 3 luni in brate. Dupa toate astea timp de 2 luni de zile a umblat cu fetita prin parcuri, prin microbuze, eu unul eram distrus plangeam in fiecare seara si ma gandeam pe unde este fetita mea. Dupa 2 luni a inceput sa ma sune sa vin sa iau fetita, ca nu are unde sa stea si cu ce sa o intretina. Intre timp eu am inaintat divortul si vroiam cu orice pret sa iau fetita la mine. Avocata mi-a spus din prima ca nu am nicio sansa pentru ca e prea mica si trebuie sa stea cu mama ei. Intre timp ea statea ba pe la o prietena, ba dormea cu fetita prim microbuz, ii dadea sa manance ce manca si ea, nu avea grija de fata. Intr-o zi am vorbit cu cei de la ancheta sociala daca pot sa merg sa iau fetita, mi-au zis ca da, pentru ca daca patea ceva eram tras si eu la raspundere fiind tatal ei. Intre timp pana ce sa ma sune sa vin sa iau fetita tot imi spune ca nu e fata mea, alta ,,bomba” pe capul meu. Am fost impreuna cu sora mea intr-o zi si am luat fetita de la ea, nu va pot spune ce am simtit in momentul acela cand am luat-o in brate. Dupa ce am luat-o m-am dus la doctor sa o controleze, saraca nu avea kilogramele pe care trebuia sa le aiba, nici inaltimea potrivita si a stricat-o la stomac. M-am chinuit multe zile pana ce si-a revenit. Intre timp am umblat pe la ancheta sociala, pe la doctor sa strang dovezi ca sa castig cu orice pret fetita. Cu toate aceste dovezi am castigat fetita in instanta, mi-a dat custodia, iar ei i-au dat cateva ore de vizita. Acum are un an de zile si pot spune ca sunt cel mai fericit tata din lume, m-am luptat pentru ea si am castigat un inger. Fosta mea sotie acum umbla dintr-o parte in alta, a ramas insarcinata inca o data, a facut avort, a luat si de zeci de ori bataie de la vecin, e distrusa. Am 28 de ani sunt divortat si am o fetita. Ceea ce imi doresc pe viitor este sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma respecte asa cum sunt, dar cine stie peste cine voi da, o fi mai bine sau mai rau. Va multumesc din suflet ca m-ati ascultat, iar daca vrea cineva sa discutam, despre orice, poate sa-mi trimita un mail pe adresa [email protected]

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!