Unde e iesirea?
Dupa 15 ani de casatorie, ea a decis ca nu mai privim in aceeasi directie… si a plecat! Eu, care o privisem o viata doar pe ea, care fusesem mereu atent la cerintele si nevoile ei, care ma neglijasem pe mine ca sa-i fie ei bine, am fost parasit de singura femeie pe care am iubit-o vreodata! Mi-a spus ca nu a fost niciodata ceea ce ea astepta de la mine. Nu a vrut niciodata sa o privesc doar pe ea, in ochi, ci sa ma uit acolo unde se uita si ea… N-am inteles ce vroia sa spuna! Nu a vrut ca eu sa ma neglijez, e adevarat ca nu mi-a cerut asta vreodata, dar mie mi se parea normal sa o fac ca sa fie ea fericita… A zis ca n-a fost! Mi-a spus apoi ca-mi doreste sa fi invatat ceva pentru viitor din experienta noastra trecuta, dar eu nu vreau ca ea sa fie „trecutul” meu, ci prezentul si viitorul… ea spune ca nu va fi asa! Mai pot spera sa se razgandeasca? E bine sa incerc sa o recuceresc? Unde am gresit? Unde sa privesc, unde e iesirea… nu pot suporta viata fara ea!
De spus sunt multe, insa cand o femeie pleaca e mai greu de intors. Las-o sa plece, respecta-i decizia si poate daca e doar o ratacire de a ei ai sa poti supravietui suferintei, nu se moare, dar doare cumplit de tare, cunosc starea.
…când doi tineri care se iubesc foarte mult se căsătoresc, dar unul din ei incearcă să-i satisfacă celuilalt toate gusturile, își sacrifică propiile dorințe, interese, pentru a face față pretențiilor celuilalt, sentimentul sincer al partenerului în loc să se sedimenteze, tinde să se dizolve, să dispară. Nu e deloc frumos, nu e moral, dar e …psihologic! Desigur, nu înseamnă ca, dimpotrivă, să venim tot timpul cu revendicări, cu împotriviri; menținerea unei sincere afecțiuni presupune un echilibru între ceea ce soliciți și ceea ce oferi. E nevoie de „o tensiune optimă” aceasta reprezentând chezășia stabilității afective… (Andrei Cosmovici – Psihologie generală)
…privește spre tine, spre omul pe care ea l-a iubit… și acordă-ți atenție… incepe să trăiești prin tine… devino puternic și autonom… iubește-te și vei atrage iubirea (poate chiar a ei)… nimic n-o s-o doara mai tare ca indiferența ta si o s-o mire si o s-o facă să se-ntoarcă poate și dacă nu, doar ea are de pierdut… dar pe viitor ține cont de ce spun psihologii, sau de ce spune soția ta… priveste împreună cu ea (și nu la ea) și exprimă-ți propriul punct de vedere și propriile sentimente în toate… flacăra sentimentelor se întreține cu „o optimă tensiune”… nu-ți mai pune sufletul la picioarele niciunei femei că riști să-și șteargă papucii cu el… când iubim, sufletul e îngenuncheat dar nu trebuie să vadă nimeni asta…