Now Reading
Batranetea, a doua sansa

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Batranetea, a doua sansa

Intr-o epoca a goanei dupa tinerete, a depresiei cauzate de orice rid, iata ca batranetea poate fi privita si altfel: drept o rasplata pentru o viata traita cu intelepciune.

anchete, schreiber

Interviu: Jean-Louis Servan Schreiber este presedintele „Psychologies“ si coautor al cartii „Longevitatea, o viata in plus“, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007.

Psychologies: Ce inseamna criza varstei inaintate? Exista asa ceva?
JLSS: Ea se leaga de faptul ca te afli intr-o etapa de intrebari, de evolutie a corpului care presupune schimbari de a caror dimensiune nu ne dam seama prea bine. Ca si in adolescenta, acum ma aflu intr-o perioada necunoscuta a vietii. In aceasta etapa ma apropii de orizontul vietii mele chiar daca el mi se pare ca se indeparteaza pe zi ce trece. In orice caz, ceea ce traiesc acum mi se pare departe de ideea pe care mi-am facut-o despre batranete. In general, de la 60 de ani incolo nu ne mai aflam in peri­oada de crestere a copiilor, de cons­tructie profesionala sau de descoperiri amoroase. Si totusi nu este o perioada de declin. E destul de ciudat sa te simti inca tanar in vreme ce societatea te plaseaza in randul celor varstnici. Nu exista destule carti care sa descrie aceasta varsta interesanta. Totul trebuie inventat. Si cred ca merita analizat.

Cu conditia sa ai destula energie…
Incontestabil, nu suntem toti egali in fata batranetii. Conteaza bagajul nostru genetic, desigur, dar si, in buna masura, atentia pe care am acordat-o corpului nostru. La varsta pe care o am eu, in general oamenii platesc excesele tineretii. Dar acum poti culege si fructele unei bune „igiene” a vietii. Vad destui oameni care si-au neglijat exteriorul si care acum se regasesc intr-o „carcasa” ce nu le mai permite sa se bucure de viata. E pacat. Mare pacat. Dar ii inteleg. Daca eu ar trebui sa slabesc acum 40 de kilograme ca sa regasesc un pic de vitalitate, m-as descuraja rapid. Mi s-a parut mai usor sa-mi formez obiceiul de a manca sanatos si de a face sport frecvent. Longevitatea e un fel de… cursa de fond. Pentru ca nu ai o limita exacta trebuie sa te antrenezi zilnic, asemenea unui atlet.

Societatea noastra actuala, care ii include totusi si pe batrani, are o adevarata oroare de batranete

Chiar daca intretinem „carcasa“, ea tot cedeaza. O doamna imi spunea ca ea considera ridurile drept o tradare. Ce credeti despre asta?
Nu stiu daca azi ma accept mai usor decat la 30 de ani. Nu as zice ca ma plang de ceva, dimpotriva, am sentimentul ca imi stapanesc corpul mai bine ca oricand. Este o forma de implinire de care sunt destul de multumit. Ceea ce este sigur, la varsta mea, este ca problema aspectului fizic redevine cruciala. Este bine sa ai o imagine acceptabila. Nu e doar placut pentru tine si pentru ceilalti, este o necesitate vitala! Eviti astfel deznadejdea. Societatea noastra – care ii include pe batrani – are o adevarata oroare de batranete. Nu trebuie sa ai un aer batranicios, pentru ca esti imediat etichetat de neglijent si inadaptat. Pe de alta parte, nici nu trebuie sa te ridiculizezi dorindu-ti mereu sa fii tanar. As spune ca cel mai important lucru este sa ai un aer tanar. Sa ramai in continuare tanar in interior, activ, prezent.

Cum e cu longevitatea cuplului? Cum ferim cuplul de batranete?
Uzura cuplului este o problema contemporana centrala. Mi se pare ca dificultatile pe care le intalneste orice cuplu – riscul de a te plictisi, pierderea dorintei etc., sunt accentuate de trecerea timpului. Daca ati imbatranit impreuna iti dai seama intr-o buna zi, ca barbat, ca faci dragoste cu o femeie batrana. Si viceversa. Acest exemplu este revelator in sensul larg al termenului: cum sa crezi ca vei fi mereu interesat de un singur om? Trebuie sa ai in continuare lucruri de spus celuilalt, sa-l surprinzi… pentru ca ajungi intr-un moment in care ti-e teama de singuratate.

Pe de alta parte, in dragoste nu esti niciodata dispus sa iti asumi rolul de batranel cuminte. Dintre toate intrebarile pe care le ridica batranetea, cea a vitalitatii cuplului mi se pare cea mai complicata pentru ca, prin definitie, se raporteaza la doi parteneri. Orice am face, orice mijloace am pune la bataie, functionarea cuplului depinde de doi oameni. Or, cei doi nu au neaparat acelasi ritm sau aceeasi pofta de viata. Mai exista si factorul sansa care face sa existe un cuplu sau nu. Eu as vorbi despre cu­plu cu o imen­sa precautie. In general ceea ce il sudeaza in perioada aceasta este ceea ce l-a sudat si ina­inte: calitatea schimbului dintre parteneri. A nu renunta sa vorbesti cu celalalt, sa-ti mentii interesul pentru el, sa incerci mereu sa nu-l dezamagesti pentru ca sotul/sotia a devenit principalul tau prieten si public…

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top