Now Reading
Ce ii face pe barbati sa planga

Ce ii face pe barbati sa planga

Ce ii face pe barbati sa planga


Baietii mari nu plang, se spune. Tocmai de aceea, lacrimile lor emotioneaza intotdeauna. Pentru ca ei plang, dar o fac mai ales pe ascuns. Lacrimile lor sunt secrete, de aceea femeile sunt mereu curioase sa le descopere.

Ati observat? Barbatii au inceput sa planga din ce in ce mai des. La cinematograf sau la televizor, aproape ca nu lipseste niciodata scena cu ochii inlacrimati ai unui barbat. Cat despre spectatori, sunt, in orice caz, mai putin rezistenti, astazi decat odinioara, la efectul contagios al lacrimilor: „Ultima oara cand am plans a fost cand am vazut «4,3,2», filmul lui Cristi Mun­giu,“ marturiseste Rares. Con­fesiunea acestui jurist de 31 de ani e miscatoare…

Oare tatal lui si-ar fi marturisit emotiile cu atata u­su­rinta? „Cu siguranta ca nu ar fi plans!“, spune el in continuare. In ultima vreme insa, lucrurile se schimba. Barbatii si-au regasit si isi accepta sensibilitatea. „Din observatiile mele“, constata psihologul Dumitru Edmond, „as spune ca, in ultimii ani, barbatii au devenit mai deschisi pentru a urma o terapie si, implicit, pentru a-si explora si exprima emotiile. In cabinet, cadrul terapeutic este suficient de securizant pentru ca ei sa intre in contact cu propriile emotii si sa invete sa si le exprime.“ Aici ei „se lasa“ sa plan­ga. Acesta este momentul a­de­va­rului, care clatina intotdea­u­na imaginea virilitatii…

Sa plangi in fata unei femei?

Manifestarea intensa a emotiilor masculine le misca pe femei, dar in acelasi timp le poate da nesiguranta. „Un barbat care plange ma deranjeaza“, spune Eliza, 26 de ani. „Asta ma face sa imi pierd reperele, ca si cum rolurile s-ar inversa. Nu stiu cum sa reactionez.“ Prima oara cand Mariana, o femeie de 48 de ani, l-a vazut pe sotul ei plangand, a fost emotionata si linistita, descoperind la el o sensibilitate pe care nu o cu­nos­tea. „Dar lacrimile erau e­mo­tionante pentru ca erau atat de ra­re. Daca ar fi plans la inceputul re­latiei noastre, nu cred ca asta mi-ar fi dat incredere in ceea ce pri­ves­te viitorul. Nu as fi putut sa ma simt in siguranta alaturi de un bar­bat prea emotiv. Dar pentru ca eram deja de mult timp impreuna si stiam ca e un om puternic, lacrimile lui m-au tulburat.“ Asadar, slabiciune, dar cu moderatie.

Plansul exprima si cultura, nu numai natura

Plansul traduce, asadar, mai degraba decat o chestiune de imbold interior prin care barbatii se diferentiaza de femei: o anumita tra­di­tie culturala. „Daca o femeie poate plange cu mai multa usurinta in pu­blic, pentru un barbat acest lu­cru este mai dificil, tocmai din pricina considerentelor culturale si temerii de a nu fi judecat“, transeaza terapeutul. „Asadar, am putea spu­ne ca un barbat are nevoie de un ca­dru intim pentru a putea plange.

Pe de alta parte, putem observa ca femeile sunt mult mai implicate in actiuni specific masculine ce le de­termina sa fie mai mult in con­tact atributele specifice barbatilor. Micsorarea diferentelor din­­tre sexe este o consecinta a e­vo­lu­tiei femeii, care se apropie comportamental de barbat si care il deter­mina pe acesta din urma sa ex­­perimenteze, la randul lui, latura sa feminina.“

Emisfera feminina, emisfera masculina

Totusi, nici la cinema nu se pot compara lacrimile varsate cu atata u­surinta de femei cu privirile u­me­de ale partenerilor lor. „Aveam ochii rosii si simteam un nod in gat“, continua Rares, in vreme ce iu­­bita lui era „inecata in lacrimi“. Rares nu crede ca va mai putea sa intre intr-o stare similara, „cel putin nu din cauza unui film“. Chiar daca indrazneste sa spu­na ca este o persoana emotiva, are nevoie de ceva mai mult pentru a plange. I s-a repetat in co­pi­la­rie: „Un barbat nu plange“.

Psihologul Dumitru Edmond explica: „In cele mai mul­te culturi apare ideea ca plansul es­te spe­cific mai degraba fetitelor. Baieteii sunt invatati mai degraba sa-si reprime emotiile decat sa fie incurajati sa le exprime prin plans. Cei mai multi dintre barbati cresc cu ideea inoculata de parinti sau de prieteni ca numai fetele plang, iar baietii nu. Invatati de mici sa-si refuze exprimarea e­mo­tiilor, viitorii barbati isi creeaza o serie de mecanisme de aparare. Ele ii impiedica sa mentina contactul cu pro­­­­priile emotii.

Asta face ca, a­tunci cand aceste mecanisme nu mai functioneaza, emotiile barbatului sa fie exprimate printr-o des­car­care mult mai puternica decat la femei. Acumulate in timp si oprite cu succes de catre societate, e­mo­tiile ajung sa se reverse furtunos.“ Mai mult sau mai putin constient, barbatii se abtin. „Cand simt ca sunt pe punctul de a plange, sau imi iau gandul de la motivul care imi cauzeaza necazul, sau incep sa ma agit, gasesc ceva de facut pentru a-mi focaliza gandurile in alta directie“, confirma Daniel, un art director in varsta de 43 de ani. A plange inseamna pentru ei sa nu mai actioneze, sa se declare invinsi: Se plange din deznadejde, cand nu mai este nimic de facut, cand nu mai ai pentru ce sa lupti.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2 3
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!