Cheltuiesc prea mult

Exista furnicile, dotate cu un simt innascut al economiei. Si greierii, care isi golesc portofelul fara sa mai numere, regasindu-se la un moment dat sufocati de datorii. De ce o asemenea nebunie a cheltuielii?

Un tur prin magazine soldat cu golirea portofelului ne face, de cele mai multe ori, sa ne simtim bine. Sedintele de shopping intervin adesea intr-un moment de deprimare sau in urma unui succes, si sunt ca niste „cadouri” de consolare sau de recompensa. „Daca insa, la un moment dat, o persoana cheltuieste mai mult decat de obicei, acest lucru poate fi un semn ca ceva se intampla. In masura in care un comportament nevrotic este declansat de existenta unor conflicte interne, a cheltui mult poate fi expresia unui astfel de comportament”, decripteaza psihanalista Georgiana Dobrescu.

O placere… de moment

In societatile noastre de consum, „cheltuiala de placere” este normala. Ea devine ingrijoratoare atunci cand devine excesiva si pune in pericol echilibrul – bugetar si psihic – al cumparatorului. Vorbim atunci de cumparatura compulsiva, simptom al unei profunde depresii. „Un comportament nevrotic comparabil cu cel al drogului sau cel bulimic“, constata psihanalista Georgiana Dobrescu. Reintoarcerea la realitate este dificila, iar constientizarea inutilitatii cum­pa­raturii agraveaza starea depresiva. Pentru a scapa de ea, un nou act de con­sum se impune. Iar cumparatorul se trezeste „dependent”.

Restaurarea imaginii de sine

„Femeile cheltuiesc mai mult pentru ca, in general, investesc si acorda mai multa atentie imaginii lor. Barbatii, poa­te nu atat de preocupati direct de imaginea lor, investesc mai mult in alte o­bi­ecte, din alte domenii, care le asigura cumva, indirect, o buna imagine”, expli­ca psihanalista. In ambele cazuri, in­cer­cam sa reconstruim o imagine proas­­ta despre sine. Cumparand, deve­nim cineva mai bun si susceptibil de a fi iubit. Nevoia de recunostinta este si la cei care isi risipesc banii pe cadouri foarte scum­pe pentru apropiati, satis­fa­candu-si astfel propriul narcisism.

Rasfatul copilului din noi

Abordarea psihanalitica subliniaza importanta traumatismelor si frustrarilor din copilarie, faptul de a fi fost crescuti de catre parinti cu datorii permanente sau, dimpotriva, intr-o economie exagerata. „In masura in care dorintele unui copil au fost satis­fa­cu­te cu ma­su­ra, mai tarziu el va avea un comportament potrivit, care sa-i satisfaca nevoile si dorintele.

Altfel, se pot dezvolta comportamente compensatorii, pansand astfel vechi rani narcisice. In felul a­cesta, a avea azi ce nu a avut in co­pi­larie poate avea un caracter reparator”, concluzioneaza Georgiana Dobrescu.
Pe de o parte, sunt cei care, prin situatia de a fi dator intretin o proasta dispozitie si o schema dureroasa suferita in copilarie (abandon, lipsa iubirii, violenta parentala). Pe de alta parte, sunt cei pentru care a cheltui fara masura este o modalitate de a rasfata retrospectiv copiii putin iubiti in trecut.