Now Reading
Mirajul retelelor de socializare

Mirajul retelelor de socializare

Consumul de internet ne-a invadat vietile, iar multi oameni sunt, pur si simplu, dependenti de Facebook pentru ca vor sa fie recunoscuti si iubiti. Dar, intr-un univers care glorifica transparenta totala, este foarte dificil sa iti protejezi intimitatea.

Este deja in urma cu rapoartele, dar, in fiecare dimineata, primul lucru pe care il face cand ajunge la birou, este sa analizeze postarile prietenilor ei de pe Facebook.

„Stiu ca nu ar trebui sa fac asta, dar a devenit un automatism. Deschid calculatorul, Facebook-ul si apoi e-mail-ul. Ma plictiseste sa imi beau cafeaua cu colegii ori sa mancam impreuna la pranz. Prefer sa raman lipita de calculator. Stiu foarte bine ca nu este viata reala si ca prietenii de acolo nu valoreaza nimic, dar nu imi pasa“, spune L., 31 de ani.

Adolescenti si maturi care mai posteaza cate o poza prin intermediul Ins­tagram-ului si contabilizeaza like-urile, personaje mai mult sau mai putin publice care isi verifica numarul de followers pe Twitter sau Facebook, interese personale si activitati oglindite prin Pinterest.

Din ce in ce mai multe persoane se expun, verificand si sperand ca sunt vazute ori, pur si simplu, analizeaza pasiv ansamblul de vieti „perfecte“ construite atat de simplu pe internet.

 

Te dezvalui pentru placere 

Tocmai aceasta chestiune explica frenezia retelelor sociale virtuale. De ce? Pentru senzatiile de excitatie si placere. Ceea ce Freud numea „impuls scopic“. Parintele psihanalizei a descris pentru prima oara acest fenomen si puterea lui de atractie in 1905: pe de-o parte, a vedea ii permite bebelusului sa descopere lumea, pe de alta, a privi un obiect care il atrage, ii  provoaca placere.

Acest impuls monopolizeaza toate modurile noastre de a simti placere si, adesea, ne transforma in voyeuri sau exhibitionisti compulsivi pe Facebook si alte retele de socializare.

In final, traim intr-o societate a imaginii, unde imaginea este o forta superioara tuturor modurilor de intelegere a lumii, prin intermediul careia am devenit constienti pentru prima oara de propria existenta.

La sase luni, bebelusul isi recunoaste imaginea in oglinda, pus de parinti in fata reflectiei sale, apoi, inclusiv prin privirea parentala, copilul accede la propria sa identitate si si-o poate asuma, o poate investi ca fiind frumoasa, pentru ca a fost adorata de altcineva, de mama sau de tata.

„La inceput, ma multumeam numai cu Facebook si Twitter, apoi am descoperit Instagram-ul, iar de atunci public sute de poze pe care le fac cu telefonul sau le gasesc pe internet“, spune A., 27 de ani.

„Schimb filtrele, adaug efecte si astept mereu cu nerabdare «inimioarele» de la abonatii mei. Cu cat am mai multe, cu atat sunt mai bucuroasa.“

 

Sa fii iubit ca un copil

Butoanele de „like“ sau „inimioara“ sunt traducerea, in gesturi simple, a nevoii de a fi iubiti. Ele fac dovada faptului ca suntem urmariti si apreciati. Daca beau un pahar cu vin singur/a in bucatarie iar cuiva ii place poza cu mine facand asta, atunci viata mea banala devine imediat extrem de interesanta.

Daca gestul meu este atragator pentru altii, atunci el imi da o anumita valoare. La fel ca si atunci cand eram copii si strigam intr-una: „Tata, ia uite! Mama, vezi ce am facut?“.

Pe Facebook, Twitter, Instagram, Pin­terest, principiul este exact acelasi. Ne putem face observati si, cu postarile noastre, oferim un motiv de bucurie celorlalti. Jacques Lacan spunea ca bucuria se naste din senzatia de a beneficia de uzufructul unui bun.

Retelele sociale ne ofera aceasta posibilitate: sa ne bucuram pentru faptul ca posedam niste imagini care ne poseda, la randul lor, si, postandu-le, incercam sa il posedam pe cel care ne priveste. Alegem si incercam sa controlam ceea ce lasam la vedere.

 

Sa minti pentru a seduce

M., 33 de ani, fana compulsiva, dar lucida, a retelelor de socializare, mar­turiseste: „Pun foarte putine po­ze cu mine. Prefer, in schimb, sa pun fotografii de actualitate sau cu locurile in care ma aflu. Incerc sa seduc fiind spirituala, pentru ca mereu am avut impresia ca sunt considerata cam naiva si fara prea multa minte. Iar asa incerc sa dovedesc contrariul, mie, cel putin…“.

Ce spune M. este cumva asemanator cu acele situatii in care facem cu­nos­tinta cu cineva si zambim larg pentru a parea cat mai amabili si draguti cu putinta. Insa degeaba incercam sa aratam tot ce avem mai frumos si bun, caci nimic nu este sigur niciodata.

In viata, suntem priviti constant, nici nu stim de unde. Faptul ca postam poze despre care credem ca sunt valorizante, inseamna ca incercam sa controlam perceptia celorlalti, sa o directionam, deci sa inselam putin privitorul. Pentru ca acesta din urma ne-ar putea judeca si identifica vulnerabilitatile.

Dar imaginea aceea controlata nu il induce in eroare doar pe celalalt, ci si pe noi insine. Credem ca, daca cei din jur ne plac, atunci cu siguranta si noi vom putea sa ne iubim mai mult.

Iar daca postarile nu ne sunt apreciate macar printr-un „like“, ne simtim vinovati, ca si in copilarie, cand parintii nostri, obositi de la serviciu, nu ne dadeau atentia dupa care tanjeam. Iar, ca si atunci, intrebarea „ce am facut rau?“ este urmatorul pas. Chiar si in retelele de socializare.

 

Ne inselam fara sa ne dam seama

Psihanalistii spun ca in retelele de socializare ne ascundem in spatele eului ideal, acea viziune fantezista pe care o avem despre noi insine. Pentru a starni interesul celorlalti, nu ne ara­tam asa cum suntem, ci asa cum vrem.

Ne oferim pe tava, in vazul tuturor, pentru ca vrem sa satisfacem o cautare imposibila a adevarului, acel adevar despre care credem in mod eronat ca este dorit de la noi. Cate despartiri amoroase nu au survenit in urma unor interpretari gresite pe Facebook sau Twitter?!

Nu stim, de fapt, ce aratam si ce pot surprinde ceilalti. Totul este organizat pentru control, dar adesea nimic nu se petrece asa cum a fost prevazut. Sunt deturnari de utilizare, consecinte nefericite, din cauza faptului ca afisam liber lucruri pe care, de fapt, nu am fi vrut sa le expunem, dar care ies la iveala pentru ca ne tradam printr-o transparenta inutila.

 

Calculeaza-ti dependenta de Facebook

Chestionarul inspirat din testele privind dependenta de tutun, alcool si munca, denumit Bergen Facebook Addiction Scale, se bazeaza pe 6 puncte, carora trebuie sa le asociezi o cuantificare: 1. foarte rar; 2. rar; 3. cateodata; 4. des; 5. foarte des.

1. Petreci mult timp reflectand la Facebook sau planifici utilizarea Facebook-ului?

2. Simti o dorinta puternica de a folosi Facebook-ul din ce in ce mai des?

3. Folosesti Facebook-ul pentru a uita de propriile probleme?

4. Ai incercat sa reduci utilizarea Facebook-ului, dar fara succes?

5. Devii agitat/a daca ti se interzice folosirea Facebook-ului?

6. Utilizezi atat de mult Facebook-ul, incat are un impact negativ asupra muncii sau studiilor tale?

In opinia cercetatorilor, daca alegi „des“ sau „foarte des“ de patru ori sau mai mult, cel mai probabil suferi de o dependenta. Intrebarile au ca scop evidentierea celor patru stadii ale dependentei: emergenta, modificarea starii de dispozitie, toleranta, retragerea, conflictul si caderea.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!