Citești
Un vis, un zbor, cateva interpretari

Un vis, un zbor, cateva interpretari

Revista Psychologies

„Duminica am sarit din pat. Am avut un vis dens si dinamic, din categoria celor care dau energie toata dimineata…

Prima secventa: sunt intr-o pestera de piatra, frumoasa, cu atmosfera placuta. Toata echipa redactiei mele e acolo, reunita pentru un training. Animatoarea ne invita sa ne deplasam prin pestera si sa ne oprim, pentru a vedea «unde ne ranim».

Eu merg catre iesirea din pestera. Acolo ma «izbesc» de seful meu si inteleg ca aceasta lovitura ma plaseaza in pozitia centrala a experientei care urmeaza. Colegii mei se aduna in jurul meu.

Animatoarea, care pare si vindecatoare, isi pune mainile pe corpul meu. Cand pune mana pe burta mea, imi simt ovarele pulsand. Gandesc: «Sper ca nu vede nimeni asta».

Secventa a doua: sunt intr-o pestera de piatra, de data asta umeda. Ma vad pe mine in fata, am trasaturile lui Kate, o actrita din Lost. Avansez catre mine insami de-a lungul unui culoar cu usi.

Imi spun I was a bad person si imi spun ca, daca voi deschide usa la care m-am oprit, afirmatia se va dovedi adevarata. In acea secunda, trece ceva rapid pe langa mine, ca un cal in galop.

Mi se arunca un sac ce cade la picioarele mele, rupt in trei. Pun o bucata in fata mea, o bucata la spate si cu a treia nu stiu ce sa fac. Printr-o izbitura puternica, sunt proiectata in aer.

Secventa a treia: zbor deasupra unui loc devastat. E noapte, zbor sus, sus pe cer. Mi-e foarte teama. Gem de teama. De sus vad dealurile mutilate de razboi, ruine care fumega.

Nu mai vreau sa imi fie frica, vreau sa zbor unde vreau eu. Incerc sa cobor pe pamant…

Secventa 4: sunt intr-o camera calda si primitoare. «Sunt la mine acasa». Peretii au poze de familie. Mama apare din dreapta, cu un cadou pentru mine. Il da «micutei sale», care apare din stanga mea.

«Micuta» deschide darul si ia de acolo o bluza tricotata de mama. Eu sunt extaziata de frumusetea cadoului si exclam: «Sunt geloasa!», dar accept ideea ca este randul ei acum. Sfarsit de vis.

LA PSIHANALIST, PLONJEZ IN VIS

Luni, sedinta la domnul D., psihanalist in Bucuresti. Alungita pe divan, spun ce imi trece prin cap, urmand regula asocierilor libere. Astfel ca, pe firul ideilor mele, ajung la propria interpretare a visului.

Lansez o ipoteza: «Evident ca acest vis ascunde ceva ce nu stiu sa ascund. Un al treilea copil, pe care il doresc, dar pe care nu stiu unde sa il pun, ca pe sacul acela… ca sa nu mai spun ca am vorbit despre asta cu colegii mei. Eu, in centru, ei in jurul meu… M-am pus pe masa, pur si simplu.»

Ca un bun freudian ce este, domnul D. stie ca visul se imparte in doua: «continutul manifest» al visului meu ascunde un «continut latent», realizarea unei dorinte oedipiene. In mit, Oedip isi ucide tatal si se casatoreste cu mama.

Visul meu pune in opera scenariul invers: seful meu e in vis, dar evident ca nu despre el este vorba. De cate ori trebuie sa scriu ceva cu caracter mai personal, apare tata in mintea mea.

Domnul D. ma asculta, dar nu intelege ce spun. «Va izbiti de el…». «Da, scrisul e domeniul meu, dar si al sau. Si el este jurnalist. Eu ma lovesc de aceeasi intrebare: de ce scriu? Cred ca pentru a-i atrage atentia asupra mea…»

Apoi e crima. «Vorbeste-mi despre Kate», imi cere domnul D. Ma execut: «Inainte de caderea avionului care ii lasa pe toti pe insula, frumoasa Kate a fost ucigasa“. Ma ia cu frig. Am oare rivale? O sora mai mica? Pe mama?

Aici metafora imi sare in ochi. Burta care freamata, pestera sumbra si umeda, culoarul acela lung, pentru a termina intr-un galop care ma arunca in aer… Nu puteam fi mai explicita in a ilustra oniric un act sexual.

Dar ce e cu frica din a treia secventa a visului meu? Plec de la domnul D. cu enigma asta.
A
treia zi, intalnesc o doamna psiholog cu pregatire la Paris, in ceva ce se numeste «vis intrerupt»… Imi spune ca Norbert Desoille, fondatorul metodei, a descoperit ca imaginile motrice din vise spun ceva despre miscarile inconstientului. Reiau visul, cu atentie la miscarile din el.

In prima scena, incercam sa ies din pestera, dar ma loveam de seful meu, apoi ma intindeam. Da, in chip manifest, incerc sa fug de misiunea pe care o am, aceea de a vorbi despre mine in articol, dar ma supun unei instante ierahice. Nu sunt prea mandra de ceea ce descopar.

A doua secventa: e bizar, dar aici ma dedublez. Sunt cea care priveste scena si cea care o traieste, cea care, sub trasaturile lui Kate, vine catre mine. Sunt, poate, fata in fata cu mine insami, ca in oglinda. Poate ca e vorba despre mine in privirile celorlalti sau ale mele proprii. Oare privirile lor fac din mine o bad person?

In a treia secventa zburam. Terapeuta cu visul imi cere sa ii descriu zborul. Ce simteam? Ca eram propulsata. Ca nu aveam controlul acelui zbor si ca imi era teama. Dar nu sunt obligata sa spun de ce. Asta ma face sa ma simt bine.

In a patra secventa, «micuta» vine de la stanga mea. Dar eu am o sora mai mare. Din dreapta, mama ii da un cadou. «In mod frecvent, partea stanga reprezinta, in vis, trecutul, iar dreapta, viitorul.

Kate va deschide o usa la capatul culoarului, nu? Ia o decizie de viitor. In acest vis mi se pare ca tu esti cea mica, alaturi de mama ta. Acest vis iti autorizeaza trecerea catre alt stadiu.» Interpretarea mi se pare pertinenta.

GESTALT TERAPIE – SUNT TOT IN VISUL MEU

In alta zi, intalnire cu o terapeuta Gestalt. «Visam de mai multe ori pe noapte», imi spune ea. «Dar nu ne amintim decat visele care ne vorbesc de ceva ramas nerezolvat.» Fac legatura cu ultima discutie de la cealalta terapeuta. Voi avea oare al treilea copil?

«In Gestalt, pornim de la ideea ca un vis vorbeste despre visatorul sau. Esti in toate bucatile acelui vis. Asezarea lor te conduce la rezolvarea acelor probleme.»

Facem prima data un joc de rol. Terapeuta imi propune cateva obiecte care sa ma reprezinte pe mine si pe tata. Iau de pe raftul din cabinet, plin de papusi care mai de care mai haioase, un mic tigru pentru tata si o vrajitoare pentru mine.

Terapeuta tine tigrisorul si imi spune sa ii vorbesc: «Am nevoie de aprobarea ta». Apoi inversam rolurile. Ii spun: «Traieste-ti viata, treci la altceva». Apoi spun vrajitoarei: «Iti multumesc pentru ca m-ai eliberat».

Al doilea exercitiu: imi spune sa fiu diferitele parti ale visului meu. Imi spune: «Acum fii pestera, fii primitoare, calda, luminoasa… primesti in tine oameni si dorinta altui copil». Apoi: «Esti pestera intunecata in care sta o bad person. Ce crezi despre Kate?».

Ii spun ca nu vreau sa-mi explorez partea obscura. Dar vreau sa inteleg frica ce vine odata cu zborul peste coline. «Sunt devastata, simt fum si distrugere, nimic nu ma ajuta…» Vorbele mele ma sidereaza.

Lacrimile imi curg pe obraji. Ranile mele sunt deschise si nimic nu creste pe langa mine. Terapeuta imi spune: «Ziua urmeaza noptii, iar timpul va inverzi din nou colinele. Tu esti cea care a produs acele imagini…».

Da, eu sunt. Sau nu sunt eu. In acel moment am fost zapacita de ceea ce a scos visul din mine. Promisiunea primaverii, bucuria, dar si frica de a deveni mama. Simt din plin lucrurile acestea: noapte de noapte, plonjez in mine, unde imi regasesc fricile, apoi ies iar la lumina zilei.

Din aceste trei sedinte de interpretare onirica ies mai nedumerita decat am intrat, dar nu sunt frustrata. Am alte si alte unelte pentru a-mi asculta visele. Si pentru a le urma.“

De Ana Ban

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top
Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE