Respir, deci exist

www.pixabay.com

Vorbim mult în această perioada despre emoții, însă puțini văd legătură dintre emoții și efectele pe care ele le produc în corp, așa numitele somatizări.

Vorbim mult în această perioada despre boală, dar nu aud vorbindu-se despre stările noastre psiho-emoționale și impactul lor în evoluția bolii și vindecării. Ca și cum nu ar conta. Cu toate astea, tot mai mulți descoperim că, sub problemele noastre de sănătate, stau atitudini mentale și dinamici emoționale.

Descoperim că rezolvând conflicte vechi de care nu ne aminteam, ne vindecăm. Acum, mai mult că oricând, avem o șansă (și ni se acordă prioritate) să înțelegem cum funcționăm. Înțelegând, putem începe să participăm activ la funcționarea noastră sănătoasă, iar din victime să ne transformăm în regizori (sau, cel puțin, în co-scenariști).

Dacă nu am trecut printr-o „gimnastică emoțională” conștientă – psihoterapie, de pildă – acum, vrând-nevrând, o facem. Suntem purtați, ca într-un carusel în care nu știm când ne-am urcat, prin întreg spectrul emoțiilor: frică, furie, panică, rușine, vinovăție, deznădejde, speranță, bucurie, plăcere, calm, încredere.

Motivele apariției tuturor emoțiilor sunt multe și variate: frică de virus sau frică de consecințele lui; furie îndreptată spre guvern, spre noi înșine, spre alții, spre divinitate; rușine față de propriile păreri sau comportamente, rușine că ne judecăm unii pe alții.

citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună

Vistiana Long

Acum doisprezece ani mi-am amintit de mine. Și, ușor-ușor, mi-am readus privirea în interior, plină de curiozitate și dorința de a mă cunoaște. A fost un proces lung și adesea anevoios dar am avut parte de îndrumare și de suport valoros de la oameni care au crescut înaintea mea… Ghizi prețioși mi-au fost și îmi sunt și copiii mei; diferiți, toți trei mi-au pus în față oglinzi care m-au provocat zdravăn să mă văd. Cabinetul s-a născut, din tot acest proces, parcă de la sine… Un adevărat atelier de transformare, unde se descurcă ițe pentru a fi armonios reîmpletite, unde se respiră mai mult decât oriunde pentru a reîmprospăta aerul din poveștile noastre, acest loc îmbogățește, oră cu oră, viețile clienților mei și pe a mea. Eu cred în transformările care se petrec încet-încet până la temelia ființei, care devin „o fire” sau „un fel de a fi”. Acestea se întâmplă atunci când ne simțim văzuți, acceptați și iubiți cu tot ce suntem noi la un moment dat, fără să ni se ceară să fim altfel sau altcineva. Când ne simțim respectați, valorizați și primiți fără a fi niciun pic judecați, ne relaxăm. Când îndrumarea e blândă și binevoitoare, când granițele sunt propuse si nu impuse, când ni se pun întrebări calde, cu interes sincer și când emoțiile ne sunt acceptate şi conținute, creștem.