Citești
Sex & Drugs & Rock & Roll – George Michael și nevrotismul, blestemul creativității

Sex & Drugs & Rock & Roll – George Michael și nevrotismul, blestemul creativității

George Michael a murit pe 25 decembrie 2016 și a lăsat în urmă o poveste despre un succes colosal. Peste 100 de milioane de albume vândute în aproape 40 de ani de carieră, scandaluri și decizii de afaceri controversate, o sexualitate debordantă, sfidătoare și scandaloasă chiar și pentru liberala lume anglo-saxonă. Și toate acestea, definitorii pentru ceva ce cunoaștem mai puțin: nevroza artistică.

 

George Michael a făcut public faptul că era gay în 1998, când a fost arestat pentru expunere indecentă în Beverly Hills. Ca dovadă că nu acceptă normele sociale, și nu se pocăiește mai deloc, melodia „Outside“ are un clip scandalos, cu o baie transformată în studio disco, unde polițiști în uniformă se sărută lasciv.

Biografia lui e presărată cu droguri, ani de depresie sfâșietoare și nenoroc (iubitul lui, brazilianul Anselmo Feleppa, a descoperit că are SIDA după ce ei doi s-au cunoscut și și-au început relația, iar Michael și-a petrecut următorii 4 ani îngrijindu-l pe Anselmo până la moarte).

Personalitatea sa dificilă era cunoscută – a avut procese dure cu Sony, casa lui de producție, („Pop means corporate shit“, spunea într-un interviu), procese despre care a declarat ulterior că erau un fel de răzbunare pentru moartea lui Anselmo).

Cu alte cuvinte, un geniu „nebun“. Folosesc ghilimelele, pentru că „nebun“ e un termen prea general, care definește orice figură extremă. Pentru că George Michael a fost o figură extremă.

Ceea ce este evident e că George Michael a fost un supercreativ și un supernevrotic. Nevrotismul e acea caracteristică de personalitate care te predispune la emoții negative și instabilitate psihică.

Nevroticii sunt mari anxioși și mari depresivi. Și nu doar atât, patologii grave precum schizofrenia sau sindromul bipolar sunt răspândite printre marii creatori ai lumii acesteia, din toate timpurile: Virginia Woolf era bipolară după toate aparențele, Emily Dickinson era agorafobă, Hemingway avea o boală genetică (hemocromatoza) care a dus la deteriorarea sa fizică și psihică și în final la suicid, era și alcoolic… Van Gogh era schizofrenic, Michelangelo era obsesiv compulsiv, Beethoven era depresiv și alcoolic, Munch era depresiv și probabil halucina (rezultatul fiind capodopera suprarealistă Strigătul).

Și să nu mai vorbim de lunga listă a scriitorilor, a muzicienilor clasici și moderni, artiștilor plastici care au înghițit cantități apreciabile de droguri, lucru care poate da un impuls creativității pe termen scurt, dar pe termen lung agravează depresiile și deteriorează personalitatea.

Scoruri mari de nevrotism au toți artiștii, din toate artele (și chiar dacă nu au fost testați, poți spune cu destulă siguranță că nici unul nu e prea bine în pielea lui).

Se pare că nevrotismul e blestemul creativității, un fel de Mr Hyde, fața întunecată a lui Dr. Jeckyll… Foarte probabil, scoruri mari de nevrotism ar avea muzicienii și nu inginerii, scriitorii – și nu fermierii.

Creativitatea, această mare comoară a omului, atât de prețuită social, are cel mai adesea un preț: suferința psihică.

 

Citeste si:

13 vedete care sufera de tulburare obsesiv compulsiva

7 vedete care se lupta cu boli cronice

Foto: hepta.ro

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus
Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE