Now Reading
Comportamentele dificile și inadecvate ale celor mici

Comportamentele dificile și inadecvate ale celor mici

comportamentele-dificile-și-inadecvate-ale-celor-mici

Una dintre cele mai mari provocări din viața părinților este cu siguranță gestionarea comportamentelor dificile și inadecvate ale celor mici.

Tehnicile de analiză aplicată a comportamentului pot deveni foarte uşor colacul de salvare, astfel încât părinţii să poată manageria mai bine comportamentele inadecvate ale celor mici. Aceste tehnici vor oferi metode mult mai prietenoase și pozitive, pe care părinții le pot aplica cu succes pentru a diminua comportamentele nedorite ale copiilor.

ABC-urile comportamentelor celor mici

Pentru a întelege un comportament problemă și pentru a putea să găsim cele mai bune metode de gestionare a acestuia, trebuie în primul rând să înțelegem cum a apărut acesta și de ce el continuă să apară în repertoriul comportamental al copilului. Există 3 aspecte extrem de importante în apariția și meținerea oricărui comportament uman.

1. Antecedente: Este ceea ce se întamplă înainte de apariția comportamentului sau factorii care determină sau nu apariția unui comportament. Învăţarea și anticiparea comportamentelor sunt un instrument util în prevenirea comportamentelor necorespunzătoare.

2. Comportamente: Acțiunile specifice pe care încercați să le încurajați sau să le descreșteți.

3. Consecințele: Rezultatele care apar în mod natural după apariția unui comportament. Consecințele pozitive sau negative afectează probabilitatea ca un comportament să apară în repertoriul copilului sau să dispară. Cu cât consecința este mai rapidă, cu atât aceasta este mai puternică.

Definirea comportamentelor

Primul pas în stabilirea unui plan de management comportamental este identificarea comportamentelor pe care dorim să le modificăm sau să le încurajăm. Aceste comportamente trebuie să fie specifice și concrete astfel încât toată lumea să le identifice cu usurință fără a avea posibilitatea de interpretare sau personalizare a acestora.

Un exemplu de definire defectuoasă a unui comportament este „a fi cuminte, a fi bun”. Un comportament care este corect definit ar trebui să fie: „aleargă în jurul camerei”, dărâmă jucăriile”, împarte jucăriile cu colegii de clasă”.

Antecedente, bune și rele

Antecedentele apar sub mai multe forme.

  • Nu presupuneți că a înțeles care sunt așteptările dumneavoastră de la el/ ea. Este important să fim extrem de specifici și să ne asigurăm prin toate mijloacele posibile că acesta a înțeles ce aşteptări avem de la el/ ea și că a înțeles ce are de făcut.
  • Nu le spuneți de la distanță ce au de făcut sau într-un moment în care atenția poate să fie deficitară. Este important să vă asigurați că mesajul a fost bine și corect recepționat de către cel mic, altfel lucrurile sunt mai puțin probabil să se întâmple așa cum vă așteptați.
  • Trecerea de la o activitate la alta fără avertisment prealabil. Tranzițiile pot fi greu înțelese și acceptate de către copii. Pregătirea acestora înainte de schimbare poate oferi copiilor o șansă mai mare de a accepta schimbările și a se adapta mai ușor.
  • Întrebările și instrucțiunile rapide. Acestea pot să limiteze considerabil probabilitatea ca aceştia să audă, să răspundă și să-și amintească ce au de făcut.

Iată câteva antecedente ce pot susține apariția comportamentelor dezirabile:

  • Fiți conștienți de factorii de mediu care pot influenţa copilul: foamea, anxietatea sau distragerea atenției, de alți factori din mediu. Încercați să manipulați cât mai mult mediul astfel încât să puteți preveni situațiile de genul acesta.
  • Modificați favorabil mediul: spre exemplu, atunci când trebuie să-şi facă temele, eliminați toți factorii care ar putea să-l distragă cum ar fi ecranele, jucăriile, gustările. Asigurați-vă însă că stabiliți și niște pauze deoarece trebuie să aveți în vedere că atenția acestora nu este nelimitată.
  • Asigurați-vă că așteptările sunt exprimate foarte clar altfel veți obține o mai bună cooperare din partea celui mic.
  • Folosiți tehnica numărătorii inverse: ori de câte ori este posibil, pregătiți copiii pentru o tranziție ulterioară. Lăsați-i să știe când au mai rămas 10 minute înainte ca ei să vină la cină sau să înceapă temele. Odată ce copiii cresc, este important să aibă un cuvânt de spus în planificarea timpului personal – vrei să faci duș înainte sau după cină?”. Oferindu-le o alegere structurată îi poate ajuta să se simtă independenți.
  • Creați consecințe eficiente. Nu toate consecințele sunt create egal. Unele reprezintă o modalitate excelentă de a crea structură și de a ajuta copiii să înţeleagă diferența dintre comportamentele acceptabile şi comportamentele inacceptabile, în timp ce altele au potențialul de a face mai mult rău decât bine.

Părintele care va înţelege cum funcţionează consecințele și le va folosi într-un mod inteligent, cu siguranţă va depăși toate obstacolele întâmpinate în educația copiilor.

Consecințe de evitat

  • Atenția negativă. Atenţia adulţilor contează cel mai mult pentru cei mici, atât de mult încât, adeseori, aceștia nu mai țin cont dacă aceasta este negativă sau pozitivă, atâta timp cât aceasta există. Atenția negativă, cum ar fi ridicarea tonului sau lovirea, nu fac altceva decât să menţină și să crească intesitatea comportamentelor inadecvate. De asemenea, criticile sau țipatul nu fac altceva decât să creeze o stare de conflict şi nicidecum nu sunt rezolvarea pentru aceste comportamente.
  • Consecințele oferite prea târziu. Cele mai eficiente consecințe sunt cele imediate. Fiecare moment care trece după apariţia comportamentului scade din posibilitatea de corectare a comportamentului sau de creştere a acestuia.
  • Consecinţe disproporţionate. Părinţii pot deveni adeseori frustrați în fața comportamentelor inadecvate ale celor mici și uneori reacțiile lor pot fi exagerate.

Atenția pozitivă pentru comportamentele pozitive:

  • Acordați un maximum de atenție copilului atunci când acesta depune eforturi pentru a face ceva ce înainte refuza să facă sau era prea dificil sau atunci când acesta renunță la comportamentele inadecvate și îmbrățișează unele pozitive.
  • Atenția pozitivă va îmbunătăți considerabil calitatea relației dintre dumneavoastră și copil.
  • Atenția pozitivă pentru depășirea unor obstacole care înainte îi provocau o stare de anxietate mai mică sau mai mare îl va ajuta pe copil să devină mai receptiv la instrucțiuni și la stabilirea limitelor.

Ignorarea activă:

Această tehnică ar trebui să fie folosită doar în cazul copiilor care nu au manifestări explozive, agresive sau autoagresive.

Întăritorii:

  • Întăritorii reprezintă cel mai bun instrument prin care veți reuși să îl determinați pe cel mic fie să renunțe la anumite comportamente inadecvate fie să demonstreze altele noi.
  • Întăritorul este ceva ce un copil câștigă, o recunoaștere că face ceva dificil sau că reușește să-și depășească anumite limitări. Cei mai eficienți întăritori sunt cei pe care copilul și-i alege dintr-o mulțime de obiecte sau activități pe care le propuneți dumneavoastră: mai mult timp pe IPad, mers în parc cu rolele, mers la cinema, ciocolată, etc.
  • Întăritorii trebuie să fie strâns legați de comportamentele țintă și să fie oferiți în mod consecvent păstrând regulile comportamentale.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!