Now Reading
Terapia prin joc – Calea către Sinele copilului

Terapia prin joc – Calea către Sinele copilului

terapia-prin-joc-calea-către-sinele-copilului

Terapia prin joc este una dintre tipurile de intervenție terapeutică adresată copiilor și familiilor acestora, care începe să fie din ce în ce mai aplicată în mod științific și în România. Această abordare terapeutică are un lung istoric internațional, dar în ultimii ani a fost din ce în ce mai cercetată și i-au fost demonstrate utilitățile, prin validarea puterilor terapeutice pe care jocul le are, atunci când este folosit în acest scop.

Asociația Americană de Terapie prin Joc a făcut o sinteza a modalităților prin care jocul – acest limbaj natural al copilului care are bază fiziologică în creierul limbic sau creierul emoțional, fiind un circuit motivațional universal, pe care toți oamenii îl au -, poate ajuta terapeutic un copil în vindecarea suferințelor psihologice, în schimbarea și creșterea personală. Aceste puteri terapeutice sunt următoarele:

  • jocul poate să faciliteze comunicarea copilului cu mediul extern. Copiii, cu cât sunt mai mici, cu atât vor avea dificultate să exprime verbal dificultățile și suferințele pe care le trăiesc intern. De aceea, exprimarea prin joc, cu ajutorul jucăriilor sau poveștilor simbolice pe care le creează, pot să ne arate ceea ce ei simt la nivel conștient sau inconștient, ceea ce au nevoie, ce își doresc, modul în care au perceput un eveniment din viața lor și ceea ce gândesc. De asemenea, cu ajutorul jocului, terapeuții pot facilita procesul de învățare al copiilor – le pot transmite informații direct sau indirect, pentru a crește unele abilități ale copiilor sau a le oferi informații lipsa.
  • jocul poate ajuta copilul la îmbunătățirea relațiilor sociale. În relația terapeutică, terapeutul prin joc și copilul experimentează un nou mod de a fi, de aceea acest tip de relație poate deveni un model sănătos de a fi pentru copil. Adesea, copiii ajung la terapie pentru că manifestă comportamente dezadaptative, nepotrivite în relație cu oamenii din viața lor, iar pe baza acestor comportamente sunt respinși, criticați, certați sau condiționați să se schimbe. Terapeutul prin joc îl acceptă pe copil aşa cum este, îi oferă un loc-cameră de joacă -, în care se simte în siguranță și în care poate simți în mod direct empatia terapeutului. De asemenea, în jocurile simbolice sau de rol pe care le face în timpul sesiunilor de terapie, copilul poate învăța despre strategii de relaționare potrivite, pe care le poate ulterior folosi în relațiile cu convârstnicii sau cu adulții din viața sa.
  • jocul favorizează bunăstarea emoțională a copiilor. Atunci când se joacă, copiii exprimă ceea ce simt, însă această exprimare emoțională este cu atât mai puternică atunci când este asistată sau ghidată terapeutic. Prin joc, copiii pot să își cunoască stările emoționale neplăcute (cum ar fi tristețea, furia, frica, neputința, rușinea, stresul toxic și altele asemenea) trăite în diverse experiențe din viața lor și apoi pot învăța să le autoregleze. De asemenea, numeroasele emoții plăcute (cum ar fi bucuria, calmul, compasiunea, entuziasmul, curiozitatea) simțite în timpul jocului, ajută la creșterea echilibrului emoțional al copiilor.
  • jocul stimulează dezvoltarea calităților personale ale copiilor. Atunci când se joacă, copiii se dezvoltă mai sănătos și mai rapid, descoperă modalități de rezolvare a problemelor în mod creativ, le crește reziliența, capacitatea de autoreglare, câștigă o mai bună percepție asupra sinelui și, implicit, stima de sine se îmbunătățește. Dezvoltând aceste puncte forte, copiii reușesc să depășească slăbiciuni interne și să facă față mai bine stresorilor externi.

Ideal este ca acești factori terapeutici ai schimbării, numiți puteri terapeutice ale jocului, să fie experimentați de către copil în relații sănătoase cu oamenii importanți din viața lor, de obicei, părinții. De aceea, în terapia copilului sunt incluși şi părinții, uneori şi frații sau surorile şi se lucrează la nivel de familie. De cele mai multe ori, odată cu îmbunătățirea simptomelor copilului, au loc îmbunătățiri şi în dinamica familiei.

Dar cui i se potrivește oare acest tip de terapie? Majoritatea abordărilor de terapie prin joc susţin că principalii clienţi beneficiari sunt copii cu vârste între 3-10/11 ani, însă pot fi folosite elemente ale abordării și cu preadolescenţi, adolescenţi și chiar adulți. Eficiența terapiei prin joc a fost demonstrată pentru o paletă largă de probleme clinice și non-clinice ale copiilor, fiind acoperite aproape toate diagnosticele pe care copiii le pot primi în copilărie, dar şi simple probleme specifice copilăriei.

În esență, terapia prin joc este unul dintre principalul instrumente terapeutice de accesare a lumii interne a copilului, de facilitare a comunicării acestei lumi interne într-un mod inteligibil pentru adulți, de vindecare a ei, acolo unde exista suferință sau doar de îmbunătățire a potențialului existent ale copilului. Ea este aplicată de specialiști în sănătate mintală formați în cel puțin o abordare a terapiei prin joc (pentru că în lume există 9 abordări generale și peste 80 de sub-abordări de terapie prin joc).

Așa că vă invit la explorarea și experimentarea terapiei prin joc, alături de copiii din viața voastră.

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!