Motivatii inconstiente ale avortului

Dreptul la decizie

Romania are o istorie incarcata de fantome pe teritoriul intreruperilor de sarcina. Inainte de ’89, sub teroarea unei politici demografice care interzicea avortul, pedepsind medicul cu inchisoarea si interzicandu-i dreptul la practica, nu putine au fost femeile care au recurs la metode empirice pentru a scapa de o sarcina intamplatoare. „Nu existau alte metode contraceptive – povesteste Irina, 45 ani, decat «calendarul», care nu era intotdeauna infailibil. Spaima ca as putea ramane insarci­nata m-a urmarit ani de zile. Cand s-a intamplat prima oara, fiindca nu aveam nici cea mai mica informatie din familie sau de la scoala, am apelat cu mare jena la o prietena. Nu puteam sa tin copilul. Picasem la facultate, iar baiatul acela nu era capabil sa fie responsabil pentru el, da­ra­mi­te pentru o familie. Prietena mea m-a dus la cineva, o femeie, undeva intr-un bloc, unde mi s-a facut o sonda. A trebuit sa plec imediat. Mi s-a facut rau in taxi, am vomat. Tin minte ca eram imbra­cata in alb, ca si cand m-as fi dus la o nunta. Acasa am avortat dupa cateva ore. Nu a stiut nimeni din familie. Nu am ui­tat niciodata amestecul de durere, spaima si rusine. De aceea, cand am vazut filmul lui Cristian Mungiu, «4,3,2», senzatia de atunci a revenit cu o forta de pumn in stomac.”

E­ta­pa aceea e depasita, asa cum spune si dr. Eva Cristescu: „S-au facut eforturi in ultimii 17 ani pentru ca accesul la informatii complete si corecte privind metodele moderne de prevenire a sarcinii sa fie la indemana tuturor. Cu toate acestea, femeile prefera sa culeaga in­for­ma­ti­ile din grupul de prieteni sau colegi, in felul acesta miturile si prejudecatile capatand pentru multe din­tre ele valoare de adevar absolut. Deseori, medicul nu are nici macar posibilitatea de a corecta, pentru sim­­plul fapt ca nu este intrebat. In plus, sunt ingrijorator de multe a­do­lescente care isi incep viata se­xu­ala avand ca singura infor­matie des­­pre metodele moderne de con­tra­ceptie faptul ca lor nu le sunt accesibile din pricina varstei prea fragede, fapt complet neadevarat. Indiscutabil, numarul avorturilor a scazut mult, si asta se datoreaza accesului la metodele moderne de contraceptie si la infor­matiile des­pre acestea. Sunt insa convinsa ca, daca am reusi sa con­vingem femeile sa vina la medic, numarul avorturilor, dar si al copiilor abandonati ar scadea si mai mult”, puncteaza Eva Cristescu.

In Franta, perspectiva se schimba. Concluziile unei anchete despre avort sunt inspaimantatoare: din ce in ce mai putini medici efectueaza a­­­­­vortul. Mijloacele care le sunt acordate se reduc vazand cu ochii, iar po­­­­­liticienii se spala pe maini in le­ga­tu­ra cu lucrul acesta. Femeile trebuie sa sune de vreo zece ori ca sa ob­­tina o intrevedere. Foarte adesea ele sunt intampinate intr-un mod deplorabil si trebuie sa supor­te discursuri moralizatoare. Acelea care sunt lasate sa astepte mult timp, uneori deliberat, se duc in Olan­da, de exemplu, unde termenul legal este fixat la douazeci si do­ua de saptamani.

Exprimarea unei dorinte

Aparent, sarcina si intreruperea ei sunt doua momente contradictorii. Dar ele, inconstient, sunt legate de aceeasi functie simbolica: ele vorbesc despre un fapt de neconceput, des­pre o ruptura, despre gasirea unor limite. O dorinta se exprima in corp. Ea nu are legatura cu un copil con­cret, care vine pe lume si la care trebuie sa se renunte. Pentru toate femeile, „a dori un copil inseamna, ina­inte de toate, sa aduca pe lume copilul care au fost si, intr-un anume fel, sa ia locul propriei mame”, scrie Monique Bydlowski. In anumite mo­­­mente, aceasta dorinta nerealista poate sa coincida cu placerea ra­tio­na­la de a naste un copil. Dar, de ase­menea, ea poate sa erupa in si­tua­tii complicate. Mai mult decat o dorinta imatura, este vorba des­pre o dorinta de sarcina, care se va ter­mi­na printr-o intrerupere voluntara a ei. In orice caz, evenimentul o deter­mi­na pe femeie sa se au­toexa­mi­neze si sa se schim­be. Cum e sa fii femeie intr-un a­nu­­mit moment al vietii, cu un anu­mit barbat? Prin experienta sar­ci­nii si a intreruperii, o jumatate din fiinta femeii incear­ca sa afle ce se intampla. Cealalta ju­ma­tate, u­ne­ori, este respinsa.