Citești
Cum am ajuns să refuz un bărbat care îmi plăcea

Cum am ajuns să refuz un bărbat care îmi plăcea

Nu mă gândeam că pot să refuz un bărbat, mai ales dacă îmi place. Dar asta a fost lecția pe care trebuia să o învăț. Uneori, nu tot ce îmi place e bun pentru mine.

Citește și:

Credeam că am întâlnit bărbatul perfect, dar el avea două relații în paralel

Dacă după prima întâlnire nu îmi place băiatul, mă retrag fără să-i dau prea multe explicații

 

Mai flirtăm, ne mai certăm…

L-am cunoscut online. Nimic senzațional, nu? Timpul și resursele de energie m-au introdus în mediul virtual, unde încercam să cunosc oameni noi și, de ce nu, un bărbat cu care să îmi facă plăcere să mă întâlnesc. Nu voi vorbi despre ce grădină zoologică este acest mediu. Cine îl accesează știe deja.

După câteva căutări și schimburi de politețuri, între cei „descoperiți” l-am găsit și pe Bogdan. Isteț, ascuțit, interesant ca personaj. Ajuta și faptul că din poză părea atrăgător.

Dar, cu el, lucrurile nu au decurs simplu. Am reușit să ne contrăm. Eu să fiu acidă. El dur și radical. Vorbeam despre opțiunile fiecăruia când vine vorba despre o relație. O adevărată ciocnire. Și un semn că e cazul să mergem fiecare mai departe. Ne-am distanțat.

Nu am vorbit câteva zile. Apoi, cumva, am reluat discuția. Fiecare mai avea ceva de spus celuilalt. Deja mă amuza.

Dacă restul ofereau conversații banala, Bogdan era o adevărată provocare. Omul este inteligent, cu tare și bagaj emoțional cât casa, dar cine nu are asemenea „dotări”.

Adevărul este că… nu-mi venea să-l lasă fără să îl cunosc față în față. Nici el pe mine. Așa că am căzut la pace și ne-am văzut.

 

Eu te plac, tu mă placi, ce nu merge?

Ne-am întâlnit de câteva ori. Ne mai contram, dar mult mai ușor. Eram de acord că fiecare are și un set de opțiuni diferite și căzusem la pace să ni le acceptăm reciproc.

Stabilisem inclusiv să nu facem supoziții despre ce credem că a vrut să spună celălalt și să ne cerem lămuriri dacă avem incertitudini.

În rest, Bogdan era cald și tandru, atent și… mult mai atractiv în realitate decât în poze. Am rămas la el câteva nopți și totul părea să meargă într-o direcție bună.

Apoi am discutat într-o seară pe internet. Despre fiecare în parte. Iar el, într-un moment de glorie personală, a exploatat o slăbiciune a mea. Nu mi-a picat bine, așa că am dat replica pe măsură. Am ajuns iar la discuții în contradictoriu. I-am spus că dacă scoate ceva pe gură, e bine să își asume. Totodată, să accepte că va veni și o replică.

Nu sunt naivă, nici imatură. Nu poți să te joci cu cuvintele, să emiți o presupunere sau o analiză la adresa mea și să speri că până la vârsta asta eu nu mi-am pus întrebări despre viață și mă lămurești tu acum. A ieșit neplăcut, dar eu am trecut peste.

El nu. El a doua zi nu m-a căutat. Mi-a spus că are nevoie de spațiu. Că nu i se pare că ne potrivim dacă tot discutăm așa.

Adevărul este că și eu gândeam la fel, dar nu voiam să iau decizii sub influența unei discuții. Nu ne cunoșteam atât de bine. Mai era loc de apropiere și înțelegeri reciproce. Dar i-am lăsat spațiul.

Două zile proaste, pentru mine. M-a întristat puțin reacția lui. Dar am înțeles un lucru: și prin această reacție îl cunosc. Iată, când apare un conflict, se retrage și mă tratează cu tăcere.

După două zile mi-a scris. Din nimic, despre nimic, era o antenă întinsă spre mine. Iar eu eram acolo. Zâmbeam, pentru că mă bucuram să îl aud. Pentru o secundă, chiar vedeam din nou o posibilă întâlnire între noi. Sau, de ce nu, mai multe. Apoi mi-am șters zâmbetul.

La începutul unei „posibile” relații avem toate semnalele despre celălalt. Nu îl cunoaștem prea bine, dar îi vedem reacțiile, îi aflăm din gânduri și îi observăm comportamentul.

Îl plac încă pe Bogdan, dar nu îmi e potrivit. Nu e ceea ce îmi doresc eu de la o relație. Vreau altceva.

Vreau pe cineva tolerant și înțelegător. Cu care pot negocia. Care nu mă pedepsește dacă discutăm în contradictoriu. Pe care nu trebuie să îl protejez de ceea ce simt pe moment, de teamă să nu îl supăr. Vreau să accept pe cineva așa cum este, dar vreau să fiu, la rândul meu acceptată.

Lui Bogdan i-am răspuns că, din păcate, mi-am luat și eu spațiul necesar. Și că am hotărât să rămân departe. Nu mi-a fost ușor, dar a fost o lecție pentru mine. Pentru că în relațiile anterioare am ignorat astfel de semnale și știu ce înseamnă să te avânți într-o relație care nu duce nicăieri. Acum am procedat altfel. Și nu regret.

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top
Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE