Citești
Cum am fost cucerită de un necunoscut

Cum am fost cucerită de un necunoscut

Revista Psychologies

Pare puțin probabil să fii cucerită de un necunoscut, nu? Mai ales dacă nu se rezumă totul la atracție fizică. O să vă povestesc, totuși, ce am „furat” de la el.

Citește și:

Din fostele relații, am învățat că stima de sine chiar nu depinde de alții

Ce-am învățat eu din aventura de-o noapte

Anumite așteptări ne încurcă

Am spus mereu că nu sunt foarte pretențioasă. Cel puțin, nu pe cât aș fi putut fi. Ca să-mi citez prietenii „la cât de mișto ești, ar trebui să-i întorci pe toți pe degete”.

Să fim serioși, cât de mișto aș mai fi dacă aș face asta? Mai mult, nu aș simți nicio satisfacție. Ce motivație să am? Așa că, m-am obișnuit să cred că am așteptări sănătoase și nu ridic pretenții.. nejustificate.

În  plus, am o listă de foști iubiți care nici n-aveau bani nici n-arătau trăznet, dar la care m-au atras alte trăsături pe moment. Fie inteligența, fie umorul, fie… felul în care râdea.

Dar am învățat „the hard way” un lucru: clar nu îi aleg bine. Toate relațiile mele au eșuat, iar partenerii m-au dezamăgit pe rând. Am ales imaturi, infideli, manipulatori. O plăcere!

Și întrucât am învățat că singurul lucru pe care îl au toți în comun sunt eu, am hotărât să intervin. În primul moment de furie și capitulare mi-am spus „trebuie să arate bine!!”. Pentru că, mă gândeam eu, dacă tot nu duce nicăieri relația și va ajunge să mă dezamăgească… măcar am ceva frumos la care să mă uit între timp.

Zis și făcut. „Făcut” cont pe site de dating on-line pentru că, nu-i așa, unde altundeva poți face o primă alegere superficială bazată pe aspectul fizic. Da, aveți dreptate: peste tot facem asta!

Nici în viața reală nu transpiră intelectul lui și nici simțul umorului când te privește din celălalt colț al încăperii…

Am ales așadar bărbați care arătau bine, dar cu care, în cele mai multe cazuri, conversația a eșuat lamentabil pentru că poza nu îți asigură și un speech de calitate. Sau măcar amuzant. Sau… fără întrebări închise: „ești la muncă?”. Sau confuze: „ce zodie ești?”…

Iar între cei mulți și pestriți am remarcat un bărbat care, între altele, avea în comun cu fostele mele relații.. infantilismul. Nu sună promițător, nu? Nici nu a fost. A fost o lecție mișto pe care am primit-o.

 

Avalanșa sub forma unui om

Am decis să ne întâlnim eu și Mr. Y. Eram curioasă să-l văd mai mult pentru cât de bine arăta, decât pentru declarațiile răsuflate pe care le-am primit din partea lui. Avea, în schimb, simțul umorului.

Era plăcut. Era haios. Iar pentru mine, părea o explozie, nu un om. Pentru că sunt obișnuită cu oameni „politcally correct”. Cu cei adunați, educați, care știu să se controleze și să se abțină mai mult decât să fie ei înșiși. Nu pledez aici pentru needucați. Dar spun doar atât: ai răbdare cu cel de lângă tine și nu îl elimina prea repede.

Întâlnirea a fost pentru mine năucitoare. Dacă știu ceva despre mine, știu faptul că reușesc să țin oamenii la distanță (mai ales când îmi propun asta). Nu sunt ușor de abordat, nu ne tragem de șireturi (decât dacă îți permit/rar) și nici nu ai loc să îmi încalci limitele.

See Also

Mr. Y m-a sărutat de cum m-a văzut. Ceea ce m-a blocat. Nu i-am dat o palmă, pentru că mi se pare ceva desprins din romanele lui Jane Austen, ci m-a umflat râsul și mi-am zis cu sinceritate „la naiba cu zona mea de confort”.

Nu a fost agresiv, nici nesimțit. Ceva, in toată caricatura aceea de primă întâlnire i se potrivea. Mr Y are o energie pe care eu nu am văzut-o la oamenii din jurul meu. Este vesel, vorbăreț, îi place să râdă… și aproape ca un copil care descoperă diverse lucruri în jur și se bucură că le-a descoperit.

Nu e imbecil, nici retard, evident. Doar că își permite să trăiască. Sincer, cu asta m-a cucerit. Ok, are și niște ochi incredibili, dar ca să citez cartolinele motivaționale, am simțim „good vibes”.

Dacă ne potrivim? Niciodată. Cred că ne-am bate în două săptămâni. Mie îmi place controlul și sunt destul de introvertă.

El este definiția de dicționar a extrovertului și îl bănuiesc a fi un copil al haosului. Dar este captivant. Este fix gura de aer care lipsește.

Ce am învățat de pe urma întâlnirii cu el? Că anulăm prea ușor anumiți oameni. Că nu ne permitem să îi cunoaștem cu adevărat și că îi trecem prea superficial prin niște filtre pe care avem impresia că le știm și ni se potrivesc.

Eu, după ce m-a cucerit Mr. Y, am alt tonus. Pentru că asta am învățat de la el: să mă destind, să mă simt bine, să râd mai des și să mă bucur de energia pe care mi-o pot folosi egoist, pentru binele meu personal.

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top