Citești
Meseria, bratara de aur. Sensul muncii manuale

Meseria, bratara de aur. Sensul muncii manuale

Revista Psychologies

Odata cu varsta sau cu contextul economic schimbat, vine si o reconsiderare a valorilor, dupa care ne ghidam. Si, mai ales, a muncii prestate. Unii trec de la meserii inalt calificate, la ceva simplu, dar mai implinitor.

Cineva a facut studii de Marina si acum locuieste intr-o tara europeana unde o face pe bucatarul; altcineva a plecat din sistemul bancar pentru a preda lectii de schi; o doamna care nu mai vrea sa predea matematica, a decis sa se ingrijeasca de gradina de la tara si sa faca zacusca…

Nu stiu altii cum sunt, dar eu aud adeseori povesti de acest tip, care arata ca oamenii vor sa se reconecteze cu lucrurile esentiale.

Revin la agricultura, la pamant, la mirosurile copilariei. Unii invata o a doua meserie, una eminamente manuala, si isi gasesc bucuria in ea.

Dupa ani de cariera la varf, dupa ce au pus pe picioare structuri care merg singure, dupa ce au bifat tot ce trebuie la capitolul control, faima si statut, descopera ca viata e in alta parte.

In bucuria lucrului creat cu propriile maini, in alcatuirea si realcatuirea materiei, in ceea ce pot face doua maini dibace…

 

Valentin M., inginer proiectant, azi croitor: ”Pastrez contactul cu oamenii”

„In primul rand, nu am ales-o de la inceput. Am facut scoala pana la nivel de facultate in comunism, cand toate mesajele sistemului incepeau cu: „muncitori, tarani, intelectuali (in aceasta ordine), cand munca manuala a muncitorilor era mereu glorificata si pusa in antiteza cu munca «alora de la birouri», personalul Tesa.

Eu am optat pentru chimie si am ajuns dupa stagiatura la Institutul de Proiectari din domeniu. Declicul cu munca manuala, respectiv croitoria, s-a datorat lui Ilie Nastase, care era nr. 1 in lume in 1971, cand eu, student fiind, m-am apucat de tenis, ca multi alti adolescenti din acea perioada.

La vremea aceea, pana spre 1980, tenisul se mai numea si «sportul alb», toti jucatorii avand, obligatoriu, echipament alb. Astazi, cand mall-urile gem de brand-uri, e greu sa-ti imaginezi ca in 1971, in Romania nu se faceau pantaloni scurti albi.

Asa ca, intr-o zi, mi-am desfacut o pereche de pantaloni lungi mai vechi, am incropit niste tipare, am cumparat un metru de panza alba, am croit, lasand la inceput niste rezerve de o palma, si am cusut cu o masina de cusut care avea si manivela.

La urmatoarea pereche n-am mai lasat rezerve mari si am prins curaj. Fazele urmatoare: colegii de tenis au inceput cu «fa-mi si mie», prietenii cu «stramteaza-mi si mie blugii in talie», fetele cu «fa-mi si mie o fusta», ca nici nu era prea mult de lucru, se purta mini.

Am trecut pe urma la studiu, mi-am cumparat o carte de croitorie si am inceput sa fac lucruri mai laborioase care mai atenuau impactul material al ratelor la CAR. Proiectarea m-a ajutat substantial.

In definitiv, nu era o mare diferenta intre a face, pe planseta, din foi de tabla, o instalatie de ventilatie plina de coturi si ramificatii si, acasa, dintr-o foaie de stofa – 2 D – sa o transformi (cu talent) intr-un produs 3 D, care sa imbrace o femeie. Simplu! Satisfactii?

Dupa 1990, cand industria chimica murea vazand cu ochii, am facut din croitorie, denumita mai recent «design vestimentar» o meserie full time cu care am rezistat pana in azi. Alt avantaj?

Pastrez contactul cu oamenii. In acesti ultimi ani, cand mai toata lumea are sute de «prieteni virtuali» pe Facebook, dar ii prind sarbatorile singuri, meseria asta ma tine in contact direct, fata in fata, cu oamenii din toate zonele societatii, fiecare cu povestea lui.“

 

Simona Ditescu, a lucrat in banca, acum este proprietara brutariei „My Maia“: ”Te simti extrem de mandru, cu atat mai mult cu cat e creatia ta…“

 

De ce ai ales sa faci o meserie manuala, care a fost declicul?

Pentru ca primul job a fost intr-o corporatie si am lucrat acolo mai bine de 16 ani. Si pentru ca la vremea in care am inceput eu sa lucrez, exista mirajul Vestului si al job-ului in firme mari.

Nu neg ca am invatat multe acolo, insa vine o vreme cand iti dai seama ca toata viata a fost un maraton, cu sprinturi pe alocuri, si ca n-ai apucat sa te bucuri de alte lucruri in afara celor materiale, pe care le-ai obtinut contra unor servicii prestate.

Servicii pe care nu poti sa-ti pui amprenta, nu te poti identifica cu ele. Apoi mai e si latura fizica descoperita dupa incercari: lucrul manual te relaxeaza, iar progresul iti provoaca o satisfactie deosebita.
 

Ce satisfactii iti aduce?

Un client care revine, iti umple inima de bucurie, iar daca si recomanda produsul tau, satisfactia e si mai mare! Pe de alta parte, orice produs nou reusit, care intra in cosul de produse, te face sa te simti extrem de mandru, cu atat mai mult cu cat e creatia ta.
 

Cum combini stiinta de finantist/inginer cu ceea ce faci?

Experienta in finante ma ajuta foarte mult la partea administrativa si financiara a afacerii. Dar ceea ce este de mai mare folos, este cultura corporatista in care m-am format si care m-a ajutat sa-mi dau seama de ce au nevoie acesti oameni si cum pot eu sa-i servesc mai bine.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE