Now Reading
Despre seniori, cu dragoste

Despre seniori, cu dragoste

Gabriela Curici, psiholog


Batranii si nevoile lor specifice abia incep sa fie cu adevarat cunoscuti in Romania. Un merit in acest sens il are fundatia Principesa Margareta a Romaniei. Psihologul Gabriela Curici detaliaza cateva dintre cheile unei bune comunicari intre generatii.

Care sunt nevoile specifice ale unui batran? Regele Lear striga „De rabdare am nevoie, oameni…“
Gabriela Curici: De cele mai multe ori, la aceasta intrebare, multi vor raspunde facand referire doar la nevoile financiare ale varstnicilor. Fals si superficial, as spune eu. La fiecare categorie de varsta exista aceste tipuri de nevoi, deci ele nu pot fi considerate specifice varstnicilor.

Veniturile lor sunt reduse iar cheltuileile sunt mari, in special pentru ca starea lor de sanatate este precara. Insa izolarea, singuratatea si abandonul de catre familie sunt probleme la fel de grave care afecteaza o foarte mare parte dintre persoanele in varsta. Sentimentul de inu­tilitate, agresivitatea generata de neputinta de a desfasura anumite activitati, pierderea unor roluri sociale, mar­ginalizarea, sentimentul ca societatea nu mai are nevoie de ei genereaza crize si disconfort. Femeile par mai putin afectate de pensionare, desi pot trece prin crize de anxietate gandindu-se la aceasta.

In Romania, multe preiau dupa pensionare rolul de bunica. Altele se ocupa de amenajarea casei sau, nu de putine ori, de ingrijirea rudelor bolnave. Varstnicii au nevoie de atentia celor din jur, mai mult decat de sprijin f inanciar, au nevoie sa stie ca sunt iubiti, importanti, ca pot sa existe mai mult decat statistic, din punct de vedere demografic. Familia satisface, in mod normal, nevoile afective ale varstncilor, dar exista situatii cand varstnicii sunt „orfani“, si-au pierdut familia sau au fost abandonati.

Cum ar putea fi pastrat rolul activ al batranului la noi?
–  Din pacate, asa cum am vazut, in Romania putini realizeaza faptul ca batranii sunt o resursa importanta pentru comunitate si pentru propria familie, o resursa ce ar trebui valorificata corespunzator. Pensionarea poate fi vazuta ca un punct terminus al dinamismului social sau, dimpotriva, ca un nou inceput: inceputul unei vieti rezervate relaxarii si desfasurarii unor activitati pentru care anterior nu au existat timp sau fonduri. Pensionarea este cel mai adesea perceputa ca o pierdere, dar poate fi depasita cu bine, atunci cand varstnicul reuseste sa dea un sens acestei etape din viata sa.

El poate continua sa invete lucruri noi si dupa pensionare, poate invata la fel de mult ca alte grupuri de varsta, singura diferenta fiind ca timpul de rezolvare este mai ridicat. Pentru o stimulare adecvata a invatarii este necesara o motivatie permanenta. Aici un rol major il au scolile de varstnici si universitatile pentru varsta a treia care sunt o realitate in tarile vest-europene si S.U.A.! In orice universitate germana veti vedea sali de cursuri pline de studenti seniori.

Dar in Romania, ce pot face varstnicii ca sa ramana activi?
–  Voluntariat. Este foarte practicat in tarile UE si aproape inexistent la noi. Exista si in Romania programe care incurajeaza participarea varstnicilor la viata comunitatii. In Centrul Comunitar de zi „Generatii“, al Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, varstnicii sunt activi si folosesc experienta acumulata de-a lungul vietii pentru a ajuta tineri si copii din medii defavorizate: ei ii ajuta pe copii la teme, organizeaza ateliere de creatie sau piese de teatru, initiaza diferite activitati cul­tu­rale, sportive si recreative. Aceste activitati intergenerationale sunt benefi­ce atat copiilor, care au parte de suprave­gherea si afectiunea persoanelor in varsta, cat si varstnicilor care evita izolarea si singuratatea, se simt activi si impliniti.

Un batran bolnav este o provocare. Cum face familia fata?
–  La batranete apar disfunctii de limbaj, de intelegere, de memorie si de orientare, iar acestea se completeaza cu problemele de auz si de vaz. Dar parintii, bunicii nostri au nevoie de noi. Pentru ei, comunicarea reprezinta un prim semn al afectiunii, o dovada ca nu sunt uitati si marginalizati.

La ultimul training al voluntarilor, am stabilit impreuna cateva aspecte in comunicarea cu varstnicii: este importanta folosirea atat a limbajului verbal, cat si a celui non-verbal; pastrarea unui ton cald, ascultarea cu rabdare, chiar daca modul in care se exprima nu este destul de coerent. Persoanele care au in grija varstnici ar trebui sa evite gesturile de plictiseala, sa ajute batranul sa comunice, prin intrebari ajutatoare. Asa va aratati interesul pentru discutia cu el. Nu faceti gesturi bruste, care distrag atentia, caci in astfel de cazuri, persoana varstnica poate pierde usor cursul discutiei.

Interviu De Iuliana Alexa
Editare De Valentina Tomita
Foto: Guliver/Getty Mages

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!