Now Reading
Dificultatile “meseriei” de barbat

Dificultatile “meseriei” de barbat

Revista Psychologies

Locul de munca este si un loc de intalniri. Un sistem relational izolat, care cere agresivitate si convietuire. Astazi, a fi barbatul dominant nu mai este de ajuns…

„Am intalnit-o pe A. la cafeneaua companiei mele“, isi aminteste G., 34 ani. „Dupa luni de curtare, am iesit impreuna.“ Nu lucrau nici in acelasi domeniu, nici in aceeasi companie: relatia lor a putut ramane discreta. „Cand ne-am casatorit, doi ani mai tarziu, majoritatea colegilor nu observase nimic.“

Nu este decat viata amoroasa a lui G., pilon administrativ intr-o societate de asigurari, care se combina cu viata lui profesionala: cei mai buni prieteni ai lui, cei cu care se plimba cu bicicleta in toate diminetile, care lucreaza, de asemenea, aproape de el. „Este logic“, continua el. „Ajungand in oras pentru a obtine acest post, nu cunosteam pe nimeni. Intreaga mea retea sociala se tesuse raportandu-ma la munca.“

„Pentru G., ca pentru multi alti salariati, biroul ramane locul in care isi petrece timpul in mare parte si viata relationala. Compania este un «sistem» de sentimente, cu prieteniile si dusmaniile sale, iubirile si urile sale, cu raporturile sale de seductie“, confirma psihanalistul parizian Roland Brunner.

„Cu astfel de momente maxime, care sunt reprezentate de batai ale inimii sau dizgratii subtile, manipulari perverse, hartuire sexuala, ba chiar violenta.“ Dar, pentru ca totul este comprimat intr-un timp dat (orele de munca) si intru-un loc sigur (biroul), pentru ca este comprimat intr-o „cutie“, acest „sistem de sentimente“ poate parea artificial.

Care este, de fapt, relatia de „prietenie“ dintre colegi daca M., 42 ani, este concediat? „Dupa ce mi-am parasit postul, nu am primit nici macar un telefon. Ma simt aproape ca un ciumat: ca si cum ceilalti salariati se simteau in pericol mentinand inca legatura cu cineva care nu mai era admis pe teritoriul lor.“

 

Bun venit in zona de lupta

Jocurile dragostei pot lua o intorsatura proasta. P., 40 de ani, controlor de gestiune, isi aminteste de aparitia unei tinere femei la serviciul sau in toamna anului 2010. Era o „junioara“. „M-am aprins vazand-o. Am incercat cateva manevre, iar ea nu parea indiferenta. Pana in ziua in care am fost chemat de directorul de la Resurse Umane. Acesta mi-a sugerat ca atitudinea mea era neadecvata si, conform spuselor sale, ma pandea o reclamatie pentru hartuire sexuala.

Sentimentul a fost similar cu cel al unui dus rece. Nu am aflat niciodata daca ea a fost cea care a depus plangerea sau a fost rezultatul unui denunt. Dupa toate acestea, relatiile mele cu ea s-au racit si nici macar nu am mai incercat sa ne dam explicatii. Apoi, am incercat sa pretindem ca totul merge bine.“

Este vorba despre „comedia fericirii“, despre care scrie psiholoaga Catherine Viot in lucrarea sa Repunerea lucrurilor la locul lor: „Jumatate dintre salariati isi schimba atitudinea cand ajung la birou, ingrijorati si furiosi de cerintele companiilor unde lucreaza.“

Sa intri in pielea altcuiva? Pentru multi barbati, aici este batalia. „Se considera ca barbatii au ca principala valoare virilitatea“, explica E., in varsta de 36 de ani, agent comercial la o firma de electricitate. „Ni se vorbeste de cucerirea pietei, de provocarea de a ne face remarcati, de a fi agresivi.

Dar, in acelasi timp, ar trebui sa avem spirit intreprinzator, sa fim solidari unii cu ceilalti. Insa cum putem concilia aceste doua exigente cand se stie ca exista un singur post de sef de sector si doar cel mai bun dintre noi il poate primi? Cand se stie ca, pentru a nu strica rezultatele echipei, trebuie sa scape de veriga cea mai slaba?“

A nu putea fi tu insuti acolo unde iti petreci cea mai mare parte a timpului, poate genera disconfort. Dar, din acest punct de vedere, intreprinderea ramane mai usor adaptabila barbatilor decat femeilor: acestea din urma sufera mai mult decat barbatii la serviciu.

„Angajate pe piata muncii mai intai dintr-o nevoie economica apoi din dorinta de independenta, conduse de dorinta de a fi ele insele protagonistele actiunii, femeile nu si-au construit o identitate profesionala singulara“, spune Luce Janin-Devillars, psihanalist si antrenor. „Ele se supun regulilor obisnuite si psihologic structurate pe un model masculin.“ Un model devenit dezechilibrat chiar si pentru barbati.

 

Particularitati la masculin

Ne definim, barbati si femei, fiecare in functie de celalalt sex. Pentru Simone de Beauvoir, femeia era prin definitie „al doilea sex“. Iata cateva particularitati la masculin, asa cum apar ele sintetizate de catre psihologul american Steven Krugman, specializat pe psihologie masculina, in cartea „The New Psychology of Men“ (Basic Books, 1995, New York).

BARBATII SI FEMEILE experimenteaza diferit rusinea. Femeile au o experienta mai directa cu aceasta emotie, sunt mai familiarizate cu nuantele acesteia, sunt mai capabile sa o integreze in relatie fara a fi dezorganizate de aceasta emotie. Femeile insa sufera mai des depresii in care rusinea este accentuata…

Barbatii tolereaza mult mai greu rusinea. Este motivul pentru care barbatii declara mai rar ca sufera de depresie. Incapabili sa suporte experienta depresiei, barbatii fac uz de alcool in numar mai mare… de aproximativ 4-5 ori mai multi barbati au astfel de probleme. Bautura „dizolva“ senzatia de rusine, cel putin temporar, precum si critica dura a Supraeului, care ii pedepseste pentru esecuri.

SUICIDUL ESTE de aproape patru ori mai frecvent printre barbati si baieti (adolescentii sunt cei mai expusi). Suicidul poate fi interpretat ca punerea in act a pasi­vitatii si neputintei care ameninta identitatea masculina.

BARBATII TINERI, cei in jur de 30 de ani sau mai tineri, au in general dificultati in a exprima afectiunea, mai ales fata de alti barbati, spune James O’Neill, alt psiholog american interesat de studiile de gen. Ei au preocupari legate de statut, putere si competitie cu alti barbati.

IDEOLOGIA CULTURALA a masculinitatii a postulat ca sexualitatea masculina are o parte intunecata si barbatii au fost vazuti de-a lungul vremii de catre conservatori ca fiind controlati de nevoile lor sexuale“, scrie psihanalista americana Louise Silverstein. „Parerea generala este ca promiscuitatea este o trasatura definitorie a masculinului. Cultura populara accepta ideea ca biologia sta la baza acestei promiscuitati. Cu alte cuvinte, mesajele de activitate sexuala intensa valideaza barbatia.

O consecinta care deriva de aici ar fi ca barbatii se angajeaza intr-un fel de competitie de castigare a femeilor, in care barbatii folosesc diverse mijloace pentru a obtine ocazii sexuale cu femeile, iar acestea sunt in general reticente… Conduita sexuala masculina este astfel o proba a puterii masculine.

Barbatia este cumva …predata celor tineri, care au asadar intalniri sexuale frecvente, cu partenere multiple si cu preocupare minima pentru intimitate si tandrete. Aceasta norma de socializare este sintetizata de dictatul machist popular: „Find them, feel them, fuck them, forget them…“ Ei bine, cel putin in culturile patriarhale, pare sa fie chiar asa. Barbatii din aceste spatii culturale au cam de patru ori mai multe intalniri sexuale fara atasament emotional. (Si femeile inseala, dar ele sunt mai discrete, nu spun.)

BARBATII FAC UZ de pornografie intr-o masura mult mai mare decat femeile. Fara a poza in moralisti, trebuie spus ca, din pacate, pornografia desensibilizeaza barbatii cu privire la violenta impotriva femeilor si ii face mai lipsiti de compasiune pentru victimele violului.

 

 

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!