Citești
Chei ale reusitei scolare

Chei ale reusitei scolare

Revista Psychologies

copil, scoala, educatie

Prima zi de scoala a copilului tau reprezinta o noua etapa de viata pentru el, dar si pentru tine. Vei retrai, alaturi de el, aventura maturizarii, cu riscurile si bucuriile pe care le presupune. Iata cum poti face ca aceasta experienta sa fie una pozitiva pentru amandoi.

Inceperea scolii reprezinta, poa­te, primul si cel mai important pas pentru independenta copilului tau. Contactul perma­nent cu persoane din afara fami­liei, obligatia respectarii unui program, experientele noi fac din el, putin cate putin, o persoana responsabila. Acesta este, insa, cazul ideal de succes scolar. Stim cu totii ca lu­crurile nu stau intotdeauna asa.
Problemele legate de invatatura, ce­le de integrare sociala apar in numeroase situatii. Acest lucru se poa­te intampla la orice varsta, iar mo­tivele pot fi numeroase. Dar insusirea unei atitudini pozitive fata de educatia scolara mareste considerabil sansele de a deveni un elev bun. Asadar, cum poti face asa incat copilul tau sa iubeasca scoala?

Primul profesor al copilului este parintele

Specialistul in psihopedagogie Alexandrina Anghel afirma: „Pa­rin­tii sunt primii si cei mai importanti profesori ai copiilor, deoarece momentul ideal pentru stimularea capacitatilor fun­da­men­tale ale unui copil este pana la varsta de 6 ani. Investind timp si atentie parintele poate sa-si priveasca copilul in unicitatea sa, sa-i descopere ca­li­ta­ti­le sau chiar talentele latente care pot fi dezvoltate ulterior.“

Se pare ca un element esential pentru dezvoltarea unei relatii bune cu scoala incepe, asadar, de acasa. Parintii care comunica bine cu copiii lor sunt atenti nu doar la nevo­ile, ci si la interesele lor, ii pot motiva pe acestia mult mai usor. Dorinta de a invata, raportarea la educatia scolara ca la ceva inte­resant si firesc in evolutia cuiva pot fi stimulate din familie.

Un pericol pentru modul in care copilul tau priveste scoala este acela de fi prea dur, prea „pedagogic“ cu el. Daca lipsa unui program sau dezinteresul parintelui sunt, in mod evident, periculoase, tot astfel se poate dovedi si comportamentul prea sever. Amenintarile, pedepsele aspre, obsesia studiului, toate acestea pot dezechilibra si traumatiza un copil; acesta va vedea scoala ca pe un chin si o sursa de teama.

Alexandrina Anghel ne avertizeaza ca aceasta atitudine poate da nastere unor traume psihice: „Cultivarea placerii de a invata presupune atat un efort afectiv, cat si unul intelectual. Implicarea afectivului in in­va­ta­re este foarte importanta. Copiii sunt mai degraba emotionali. Ei isi amintesc sentimentele mult mai pu­ternic decat faptele.

Multi dintre ei merg la scoala nepregatiti emo­tio­nal sa invete. Acestia se adapteaza mai greu cerintelor, nu mai doresc sa vina la scoala, isi fac temele cu mare greutate sau devin agresivi. Ei pot trai sentimente de anxietate sau deprimare ori isi pot pierde increderea in adulti. Unii copii incep sa-si roada unghiile, se balbaie sau au, brusc, dureri de cap ori de stomac.“

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii aprilie.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top