CITESTI ACUM
Cum sa nu te simti vinovat

Cum sa nu te simti vinovat

Revista Psychologies

Ca parinte, toate deciziile tale majore vor influenta viata copilului tau… Dar cum sa eviti culpabilitatea care se instaleaza odata cu luarea unei decizii gresite? Exista solutii…

De fiecare data cand copilul face un lucru altfel decat te astepti, ai tendinta ori sa-l corectezi, ori sa-l certi. „Cei din jur imi spun frecvent ca nu observ cate lucruri stie, ca nu reusesc sa ma bucur de ceea ce a invatat, fiindca vad doar ce nu stie sau nu poate“, marturiseste Iulia, mama unui copil de noua ani. „Prietena mea ma cearta, imi spune ca e bine sa-l las cat mai mult sa faca ce vrea, ca doar asa invata.“

Intr-adevar, e greu de gasit echilibrul intre ceea ce poate fi permis si ce nu, intre reguli si limite. Simona Tuduciuc, psiholog clinician specialist si psihoterapeut, sugereaza evitarea unei autoritati exagerate sau, dimpotriva, a unei largi permisivitati: „In primul rand, parintii au nevoie sa stie ca limitele potrivite trasate copilului nu ii vor inabusi personalitatea, ci, dimpotriva, il vor ajuta sa se maturizeze, sa capete toleranta la frustrare si autocontrol.

Copilul obisnuit sa faca doar ceea ce vrea si caruia nu i spune niciodata «nu» sau «nu se poate» are toate sansele sa se transforme intr-un a­dult cu dificultati serioase de adaptare“. Daca limitele nu sunt rigide si sunt impuse doar de dragul de a le impune, copilul le va interioriza trep­tat, dezvoltandu-si capacitatea de a-si controla propriile impulsuri, porniri si comportamente intr-un mod flexibil si adaptat atat la situatia exterioara, cat si la propriul fel de a fi si la propriile nevoi.

„E necesar sa ii explicam acestuia de ce i-am fixat o regula sau alta. Nu inseamna a-i cere acordul. Pe de alta parte, ii putem oferi ocazia sa exprime ceea ce simte fata de ce am hotarat, aratandu-i ca ii intelegem sentimentele (de exemplu, fru­strarea, supararea), dar ca ne pa­stram hotararea pe care am luat-o. Consecventa este un element de ba­za atunci cand dorim sa obtinem un efect pozitiv prin limitele pe care le trasam“, detaliaza Simona Tuduciuc. Cand se transforma autoritatea in abuz? Atunci cand in impunerea unor reguli se face uz de puterea fizica sau emotionala pe care adultul o are fata de propriul copil. }ipand la el, umilindu-l sau bruscandu-l. Dar si atunci cand parintele refuza sa revina asupra unei decizii – in mod evident, nepotrivita – de teama de a nu-si pierde autoritatea. Daca regulile ascund un caracter absolut sau absurd, copilul se va incarca cu prea multe interdictii.

Nu ii pot oferi destul

Noi, parintii de azi, facem parte dintr-o generatie a carei copilarie a fost marcata de foarte multe lipsuri materiale. E firesc ca acest fapt sa lase urme adanci in comportamentul nostru fata de propriii copii: facem jonglerii financiare pentru a-i indelini toate dorintele, iar atunci cand nu reusim, sentimentele de culpabilitate ne navalesc.

„Eu stiu ce inseamna sa mananci banane doar de Revelion. Sau sa nu stii cum arata ananasul. Asa ca ma straduiesc din rasputeri ca fetita mea sa nu treaca prin asta. Din pa­cate insa, dorintele copiilor din ziua de azi nu se limiteaza doar la lucruri normale pentru varsta lor, ci vor mult mai mult: in fiecare zi, copilul meu ridica tot mai mult standardele, vrea o pereche de blugi foarte scum­pa (fiindca asa au toti din clasa ei), vrea telefon mobil, vrea laptop. Mi-e greu sa ii spun ca nu am bani pentru toate“, marturiseste Bianca, mama Ionelei, 12 ani.

Psihologul Claudia Jimeno Beltran face deosebirea intre nevoi si do­rinte. „Astfel“, spune ea, „parintele tre­buie sa raspunda nevoilor de ba­za ale copilului: hrana, imbra­ca­minte, adapost, educatie; nevoilor re­la­tionale: de a se exprima, de a fi as­cultat, de valorizare, de intimitate. Pentru a raspunde dorintelor lui, exista mai multe momente speciale, precum ziua de nastere, Craciunul, 1 iunie, bonusuri cu diverse ocazii etc.“

Ea propune o strategie care invata copilul sa aiba grija de propriile sale dorinte si de planurile pentru realizarea acestora. „Un raspuns posibil de dat la abordarea de genul «toti copiii au, numai eu nu» ar fi: «Dorinta ta este foarte fru­moasa. Ce esti dispus sa faci pen­tru indeplinirea ei?». Abia atunci vei putea descoperi cate resurse creative are copilul tau (atentie la santaje financiare pentru orice gest mic de ajutor pe care il face). E posibil sa fie greu la inceput, dar, pe termen lung, asigura o dezvoltare a increderii in sine.“

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii octombrie..

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!