CITESTI ACUM
Instinctul matern: un mit?

Instinctul matern: un mit?

Revista Psychologies

ancheta, instinctul matern
Dorinta de a avea copii nu este univer­sala. Cele care refuza, nu au toate aceleasi motive. Dar si le asuma. Iata cateva confesiuni.

“Nu vreau copii!” O declaratie care, in zilele noastre inca deranjeaza, surprinde. Dorinta de a avea un copil nu este sfanta, incontestabila? Din ce motive aceste femei intorc spatele la ceea ce este considerata functia lor primara de milenii?

Georgiana Branisteanu, psiholog si membru fondator al Asociatiei Interdisciplinare de Psihanaliza Aplicata explica: “Dorinta de a avea un copil nu este instinctiva, pen­tru ca dorinta nu poate fi considerata instinctiva. Aceasta este o manifestare specifica aparatului psihic uman. Instincte au toate fiintele. Exista instinct de reproducere. La om, instinctul de reproducere traverseaza psihicul. Dorinta de a avea un copil reprezinta o nevoie psihologica ce apare la ambele sexe. Iar la femeie, apare in perioada copilariei, cand fetita o i­mita pe mama, exersandu-si propria maternitate in relatie cu pa­pu­sa”.

Prefer sa ma dedic carierei

Educate si crescute precum barbatii, femeile de azi si-au luat soarta in maini si muncesc. In acest context competitiv, unde doar performanta e ras­platita, ele ar trebui sa-si creasca copilul. Vast program! Pentru femeile care investesc in carierele lor, dorinta de a avea un copil se estompeaza, trece in plan secund sau moa­re. Atentia si eforturile pe care le-ar necesita acesti micuti sunt considerate prea mari. “Copiii mei sunt creatiile mele”, a­firma Raluca, 32 de ani. “Munca mea imi ocupa viata si nu m-as ve­dea oprindu-ma din pictat ca sa hranesc cu biberonul. Nu un copil vreau “sa iasa” din mine – n-as avea, de altfel, ce sa-i ofer. Creatia este deja o forma de nastere. Nu pot, n-am voie sa-mi irosesc talentul.”

Mariana, 33 de ani, este mai putin categorica. Ea datoreaza postul ei de expert in probleme de audit intr-o mare firma – in afara competentelor ei – si absentei unor angajamente din viata personala. Se deplaseaza si cateva luni pe an in strainatate, in tari diferite. “Nu puteam sa car dupa mi­ne un copil. Sa renunt la cariera mea? N-am intalnit niciodata barbatul care sa ma faca sa-mi doresc asta. Si chiar intalnindu-l, nu sunt sigura ca mi-as fi dorit un copil. Imi plac copiii, dar…” In glasul ei se simte o nota amara: “Am vazut prea multe femei care au tras din greu. Colege umbland disperate dupa crese si dadace. Cele ajunse in situatia asta, parasite de fermecatorul sot, se intorc la serviciu pentru a-si putea creste progenitura. Este un iad sa cresti un copil muncind in acelasi timp; societatea o face pe femeie sa plateasca prea scump maternitatea”.

Fizic, maternitatea le dezgusta

Maternitatea este o experienta fizica. Ea afecteaza femeia in stra­fundul fiintei ei si o transforma. Acest sentiment straniu de a primi un alt corp, de a fi supusa unei for­me de pasivitate animala, femeile il traiesc foarte rar fara anxietate. Uneori sunt speriate de aceasta “invadare”. In campul semantic al maternitatii exista si semnificatii mai putin inaltatoare, ca de exemplu: pentru “sarcina”, sensul de “po­va­ra” sau “greutate”. Bianca, 48 de ani, nu si-a dorit niciodata copii: “Am fost dansatoare pana la varsta de 30 de ani; a avea un copil in­semna un corp deformat, un corp nepotrivit dansului. Nu­mai ideea de a purta in mine o al­ta fiinta mi-a fost dintotdeauna insuportabila. Pantecul umflat, mersul greoi, greturile… Si prefer sa nu-mi i­ma­ginez ceea ce trebuie sa fie o nas­te­re: suferinta, acea creatura care forteaza trecerea cand iese si te raneste… Iar femeia trebuie sa se abandoneze acestei forte. Ea nu mai este decat un mamifer.

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii iunie..

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!