Citești
Psihanaliza este o etica in sine

Psihanaliza este o etica in sine

Revista Psychologies
Alfred Dumitrescu, psihoterapeut Sanda Lapoiev, psihoterapeut

Ce inseamna etica in psihoterapie si psihanaliza? O discutie lunga, cu implicatii filozofice, medicale si politice. Iata cateva idei expuse de Alfred Dumitrescu si Sanda Lepoiev, psihanalisti formatori, la Colocviul de Psihanaliza de la mijlocul lunii noiembrie.

ALFRED DUMITRESCU: Ce sa fie etica in psihanaliza si de ce vorbim despre ea? Atingerea intelepciunii morale – sophia – e un pro¬ces continuu. Se intinde pe durata intregii vieti, e legat de dezvoltarea personalitatii individuale si de judecata practica, care ar putea fi tradus, acest phronesis, prin prudenta. Iar prudenta este versantul pozitiv al ideii ca ne nastem, fiecare dintre noi, cu o anumita cantitate de curaj. Ce inseamna curajul? In ultima instanta, curajul inseamna aptitudinea de a ignora riscurile.

Si, pe masura ce inaintam in varsta, adica pe masura ce ne confruntam cu realitatea, „consumam“ din curaj. E ca si atunci cand plecam la drum cu rezervorul plin si avem, fiecare dintre noi, un rezervor de dimensiuni variabile, mergem mai prudent sau mai putin prudent. In timp, mai pierdem din curaj. Ce castigam? Castigam prudenta sau experienta. Intelepciunea practica de care vorbea Aristotel s-ar dobandi printr-un fel de ucenicie alaturi de o persoana care o dovedeste in existenta sa zilnica, nu printr-o invatare de unul singur si nici macar prin relatia traditionala profesor-elev.(…)

SANDA LEPOIEV: Eu cred ca termenii de etica si moralitate care se folsesc intersanjabil de foarte multe ori ne confuzeaza. Sunt mii de scrieri si de teorie despre asta. Toata disputa intelectuala dura pe subiect m-a dus la o incercare tenace de a ma rupe de toate si de a ma face sa ma gandesc care este de fapt diferenta intre etica si moralitate? Mi-am propus sa gandesc lucrurile spunand ca eticul este studiul conduitelor morale, dar, dincolo de asta, reprezinta reflectia asupra lor. Si daca este o ramura a filozofiei, este si un metalimbaj al moralitatii.

Moralitatea, in schimb, ne apartine. Este un subiect interiorizat, face parte din noi. De la Aristotel incoace, inclusiv teoriile psihologice contemporane de la cognitivisti si piagetieni pana la psihanalisti, e vorba de un proces evolutiv, o subiectivitate care internalizeaza niste aspecte de undeva din afara. Asta mi-a usurat putin demersul cand am incercat sa ma gandesc cu ce ne confruntam ca analisti. Ne punem intrebari legate de ceea ce ni se intampla in procesul analitic. (…)

See Also

Material realizat de Iuliana Alexa; transcriere de Andreea Tane
Foto: Guliver / Getty Images

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii ianuarie-februarie.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top