Directii catre mai bine
Ne obisnuim cu orice. De la o mostenire colosala, care ne ridica brusc nivelul de viata, la o pierdere foarte dureroasa. Este modul prin care creierul nostru ne protejeaza: daca nu ne-am obisnui, am ramane prea mult timp in depresia acelei pierderi sau am fi prea fericiti sa mai tinem legatura cu realitatea.
UN DIAGNOSTIC
Unde te afli in acest moment al vietii? Esti fericit? Esti multumit?Ai mare parte din lucrurile la care visai ca adolescent sau in prima tinerete, atunci cand ne conturam drumul pe mai departe si natura ne si da energie suficienta sa-l urmam? Chiar daca suna naiv, totul porneste de la un diagnostic al starii actuale.
Pare surprinzator, insa sunt destule persoane care nici macar acest mic examen al vietii nu il fac. Sunt cei prinsi in plasa conventiilor, cei pentru care bifarea unei familii, a unei locuinte sau a unei masini reprezinta idealul. Dar oare este idealul lor? Sunt de obicei aceia care ajung in cabinetele psihanalistilor, intrigati ca nu mai simt nicio statisfactie, nicio bucurie.
Si nu este vorba despre depresie. Nu, este vorba doar de o existenta aparent buna, dar care nu are nimic de a face cu esenta persoanei. „Sunt homosexual. Dar mi-am dat seama de acest lucru dupa 13 ani de casnicie si un copil. Am tot ce imi trebuie: conform criteriilor, ar trebui sa fiu fericit, dar am senzatia, cand ma duc acasa, ca nu sunt eu, ca altcineva vorbeste cu copilul sau cu sotia, de care ma simt tot mai departe“.
Sa ai curaj sa schimbi tot? Sa te asumi in esenta ta pentru a fi fericit? Usor de zis. Uneori, plasa circumstantelor este deasa si nu se iese usor din ea. Dar un examen lucid asupra propriei vieti, un bilant, e primul pas.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia octombrie 2012.
