Actor in propriul sau rol: histrionicul
Cat e bine si cat e rau in comportamentul histrionic?
Practicarea unor profesii este potentata de un oarecare spirit teatral. Este perfect daca actorul este actor doar pe scena, atat cat dureaza spectacolul. Un histrionic autentic, insa, nu are constiinta falsitatii sale, nu poate, la un moment dat, sa se intoarca in pielea unui personaj obisnuit, discret, echilibrat. El ramane tot timpul captiv intr-o moara de emotii extreme.
1.Devine obositor pentru ceilalti iar relatia cu el este una riscanta, disconfortabila, bulversanta.
2.Este nerealist si ineficient, concentrandu-se numai pe propriul lui spectacol si neglijand aspectele majore ale muncii sau vietii de familie.
3.Teatrul lui este o sabie cu doua taisuri. Intr-o prima faza, poate reuseste sa capteze atentia, sa farmece, sa seduca. Dar intr-o faza ulterioara, se va trezi abandonat, chiar ranit in sentimentele lui teatrale si, de altfel, cat se poate de sincere.
Cum sa ne purtam cu personalitatile histrionice
Sa ne asteptam la dramatizari deloc rezonabile, disproportionate cu situatia reala. Drama se naste mai intai in mintea histrionicului, apoi este etalata cu risipa de mijloace. Nu este eficient sa-i cerem, pur si simplu, sa inceteze cu circul, pentru ca el nu considera deloc ca face circ. O sa fie ranit si o sa ne urasca din rasputeri.
In caz extrem, un histrionic al carui echilibru psihic este foarte serios afectat ar putea ca, in efortul sau de a atrage atentia si de se manifesta dramatic, sa recurga chiar la tentative de sinucidere.
Sa-i lasam din cand in cand, scena libera, sa se manifeste, dar impunand anumite limite. Nu trebuie sa-i reprimam total nevoia de spectacol pentru ca atunci, spectacolul sau doar isi va schimba registrul: din genial si stralucitor va deveni distrus, indurerat. Mai degraba am putea incerca sa punem la treaba inclinatiile sale. Cerintelor punctuale pe care o sa i le formulam trebuie sa le subliniem importanta si sa le acordam o nota formala de spectaculozitate.
Am putea sa-i cerem sa-si noteze anumite lucruri precise de-a lungul saptamanii si sa le expuna in sedinta saptamanala. Va fi absorbit de formulare si de importanta momentului cand toata lumea il va asculta.
Sa le aratam interes atunci cand comportamentul lor este, cat de cat, normal. Sa-i intrebam lucruri precise, sa nu le dam timp de divagatii si sa-i ascultam atent in momentul in care dau un raspuns util. Cu timpul, vor sesiza diferenta si vor intelege cum pot sa fie cu adevarat importanti.
Sa picam in plasa seductiei lor. Vom fi foarte dezamagiti cand vom constata ca nu suntem decat sedusul de serviciu, dupa care urmeaza altul si iarasi altul. Ne va afecta respectul de sine si ne va complica inutil existenta. In context profesional, am putea sa ne periclitam situatia si modul de lucru fara sa merite. Cat despre viata particulara… nu se recomanda casatoriile sau alte angajamente pripite.
Sa ne bazam pe admiratia si devotamentul pe care ni le poarta pe moment. Din nimic, histrionicul poate sa gliseze brusc la polul opus. Trebuie sa fim realisti si prudenti.
Sa ne amuzam pe seama lor. Oricat ar fi de tentant sa detensionam atmosfera imitandu-i si caricaturizandu-le atitudinea, pentru ei aceasta ar fi o drama peste limitele suportabilitatii. Ar putea sa se razbune sau ar putea sa-si faca lor insile rau, luand decizii dezastruase sau chiar incercand, demonstrativ, sa se sinucida.
Poate ca cea mai inteleapta atitudine, ca sa nu aiba nimeni de suferit, este sa pastram o distanta rezonabila fata de personalitatea histrionica, asa incat sa nu fim afectati de fluctuatiile sale emotionale si nici sa nu fim vreodata siliti sa-i spunem vreo doua…
Alte tipuri de personalitati dizarmonice
Personalitatea paranoica
Personalitatea dependenta
Personalitatea anxioasa
Personalitatea obsesionala
Personalitatea narcisica
Personalitatea depresiva
Personalitatea pasiv-agresiva
Text: Mihaela Serea, pe baza lucrarii „Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile” de François Lelord si Cristoph André, Editura Trei, 1998, 2003
Foto: shutterstock.com
