Now Reading
Confesiunea unui alcoolic

Confesiunea unui alcoolic

Revista Psychologies

Mi se parea ca sunt un mare neinteles, aia era prima problema; ca nimeni nu este preocupat sa ma intrebe de ce fac asta, pentru ca eu consideram ca sunt intrutotul justificat in ceea ce fac.

Spre sfarsit, ajunsesem sa consider ca poate cel mai bun lucru care ar putea sa mi se intample ar fi sa imi inchei socotelile cu viata. Nu aveam ganduri de sinucidere, dar, daca sfarsitul ar fi venit, ar fi fost considerat binevenit.
 
Atunci cand organismul nu primea doza de alcool, cand o cerea, se instala acelasi gen de irascibilitate ca si atunci cand te lasi de fumat, de exemplu, cand o nervozitate nefireasca e prezenta, care sa te duca intr-o situatie exploziva, in care inteleptul din tine ajunge sa zica: ,,Mai bine beau decat sa ma cert, sa ajung la alte discutii; mai bine fumez o tigara, decat sa fac altele“.

M-am decis sa caut ajutor pentru ca am ajuns la capat. Spuneam mai devreme ca erodarea, deci acolo erodeaza pe toate planurile, in mod constant, cel putin in cazul meu, mi-a erodat si business-ul, si sanatatea, si viata personala.

Fiind construit ca manager de cariera, urmaresti de obicei trendul, vezi directia in care lucrurile merg (sau cel putin asta incerci) si, analizandu-mi foarte atent viata, mi-am dat seama ca pe toate planurile lucrurile mergeau intr-o singura directie: spre dezastru.

Business-ul marca al doilea an de pierderi semnificative si nu eram capabil sa intervin, sanatatea incepuse sa mi se deterioreze la un nivel fara precedent, aveam un picior care ma deranja foarte tare, specific alcoolicilor, aveam tulburari de vedere, care se manifestau mai ales in momentul in care consumam alcool, deja nu mai puteam sa citesc un meniu la restaurant, dar nici nu purtam ochelari. Iar relatia de acasa, relatia de familie, nu era cu nimic diferita.

Probabil ca picatura care a umplut paharul a fost un eveniment personal. Era ziua sotiei si eu am transformat-o intr-un dezastru, prin consumul de alcool. Aveam socrii in vizita, m-am folosit de ocazia aniversarii ei pentru a bea de la prima ora a diminetii. Pana la ora pranzului bausem vreo doua sticle de sampanie, ceea ce deja ne trecuse pe toti intr-o anumita stare, tinand cont ca se bause si seara.

Dupa care, amestecata cu alte bauturi, a facut ca, la ora patru, cand au venit invitatii surpriza, sa uit ca ii invitasem. Surpriza a fost atat de mare atat pentru ea, cat si pentru mine, incat eu nu mai eram capabil in niciun fel sa discut cu ei. Eram intr-o stare foarte avansata de ebrietate, motiv pentru care oamenii aceia au plecat. Sotia nu era dispusa sa-i primeasca, ea nu stia ca vin, cine ii chemase? Eu fusesem cel care ii chemasem, dar uitasem… A fost un megadezastru, iar lucrurile acestea se intamplau in fata socrilor si a unei parti din angajatii din firma.

Atunci am avut sansa sa fie alaturi de mine un foarte bun prieten din copilarie. Iar cand m-am trezit pe la 1-2 noaptea, l-am rugat sa imi descrie cu lux de amanunte, asa cum a vazut el, evenimentele din ziua precedenta. L-am ascultat cu mare atentie, am pus intrebarile de clarificare pe care le-am considerat necesare, dupa care am meditat.

Mi-am spus ca acesta este un punct la care am ajuns, iar eu sunt in cadere. Cam cat de mare ar fi eroarea sau prostia pe care eu o voi face la urmatorul pas? Pentru ca spre acolo ma indreptam. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva. Acela a fost momentul, in urma acelei discutii si a celor evenimente, aceea a fost picatura care a umplut paharul.

Stiam ca trebuie facut ceva, dar nu aveam curajul sa recunosc

Abstinenta… Eu am trecut o singura data prin abstinenta. Si asta s-a intamplat cu putin timp inainte, cand am facut acel test, ca sa vad daca pot sau nu sa traiesc fara alcool. Aveam cosmaruri, nesomn si transpiram mult, practic, un organism total dat peste cap. Dar asta am experimentat trei zile, doua zile, iar in a treia zi am reluat alcoolul, si aia a fost singura mea experienta in ceea ce priveste abstinenta.

Cand am incetat consumul de alcool si pana in prezent, nu am suferit, la niciun moment dat, vreun sindrom de abstinenta. Motivul e relativ simplu, si anume: am luat hotararea ca trebuie sa fac ceva pentru mine si sa caut o solutie. Solutia am gasit-o relativ repede sau cel putin am ajuns la o concluzie relativ repede: in cateva zile, in trei-patru zile, stiam deja ce vreau sa fac.

Momentul in care am oprit consumul de alcool a coincis cu momentul in care am ajuns la clinica Castle Craig, in Scotia. Am baut in ziua dinainte ca si cand ar fi venit sfarsitul lumii, am baut in duminica de dinainte, am baut pe drum, pana la aeroport, am baut in avion spre Amsterdam, am baut in aeroport, in Amsterdam, mi-au luat alcoolemia cand am ajuns si mi-au mai luat alcoolemia dupa o jumatate de ora, ca sa vada daca se duce in sus sau in jos, pentru ca nu era sigur in ce directie se duce alcoolemia mea, eu beam de 24 de ore.
 

Pages: 1 2 3 4
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top