Ileana Antonescu Botezat, psihoterapeut: Este nevoie sa ne amenajam interiorul
Pe scurt, diferenta despre care ma intrebati este ca in replica dintr-o piesa de Caragiale: „Spre deosebire de depresie, tristetea trece !“ Ce vreau sa spun este ca tristetea, ca si alte sentimente si emotii din registrul negativ, este destul de precis determinata de o anumita imprejurare de viata si are un caracter pasager si reversibil natural. Pe cand depresia-boala, nu! Dar aceasta uneori subtila diferentiere o poate face numai specialistul, fie el psihiatru sau psiholog clinician. Uneori, aplicarea interviurilor structurate, a scalelor clinice, poate fi de un real folos.
Ce inseamna a face fata?
– Ce ar putea sa functioneze drept strategie de coping pentru cineva usor… deprimabil? Adica ce ne ajuta sa… rezistam? „Sa nu repetam greselile trecutului!“ Ar putea functiona ca o lozinca pe care ne-am putea-o pune pe peretele din fata noastra.
Sa nu mai apelam la „substitute de obtinere a satisfactiilor“, adica alcool, fumat, droguri etc., preferand miscarea in aer liber, investirea energiei noastre in acte creative in folosul grupului profesional, al comunitatii locale, al pastrarii unui climat ecologic. Sa ne folosim si eliberam toate abilitatile si talentele noastre pentru a ne regasi si implini dorintele cele mai uitate din copilaria noastra.
Si inca ceva: sa nu ne uitam corpul! Este bine stiut ca nu exista minte sanatoasa fara corp sanatos. De asemenea se cunoaste foarte bine influenta luminii asupra ameliorarii depresiei; in consecinta, miscarea in aer si soare este libera si gratis pentru toata lumea!
Ce predispune la deprimare? (o personalitate anxioasa, o copilarie dificila etc.)?
– Ei bine, factorii care tin de structura de personalitate, de modul in care s-a modelat aceasta, reprezinta fara indoiala niste argumente care atarna in plus pe balanta vulnerabilitate-boala. Factorul traumatic prezent in copilarie (abuz fizic, psihic sau sexual, pierderea prematura a unui parinte etc.) isi pun, desigur, amprenta asupra modelajului viitoarei personalitati care, intr-o conjunctura asemanatoare, va fi mai predispusa sa dezvolte o tulburare depresiva.Exista si personalitati care sunt pesimiste, morocanoase, ezitante, perfectioniste, tematoare toata viata lor, dar continua sa functioneze. Ele dezvolta mai usor episoade depresive, uneori asociate cu anxietate. Depresia e sora buna cu anxietatea.
Exista un stil de a percepe realitatea stresanta care ne face mai putin vulnerabili? In definitiv, la aceleasi greutati, nu toata lumea se deprima…
– Cred ca deja am sugerat niste raspunsuri la aceasta intrebare. Cred ca in masura in care suntem sau devenim disponibili la autocunoastere, dobandim si masura vulnerabilitatii noastre la starea de a fi raniti, la starea de a putea suporta pierderea unor persoane dragi sau a unor valori, fie ele materiale sau morale. Si acesta este primul pas spre insanatosire.
Stiinta creierului a progresat, putem controla starile proaste? Ce rol au medicamentele? Sunt ele solutia a… toate? Se poate reveni din depresie si fara medicamente?
– Este o intrebare care mi se pune frecvent in mediul psihologic, ca si cum psihologii ar avea temerea ca medicamentele, adica de fapt, ingurgitarea unei substante, oricare ar fi ea, ar putea constitui remediul universal pentru controlul insatisfactiei, disconfortului, neplacerii. Evident ca raspunsul este NU, dar pentru a putea decide cand este NU si cand este DA, e nevoie sa luam decizia de a porni in cautarea raspunsului, impreuna.
Interviu de Iuliana Alexa
