Citești
O istorie a cosmeticelor bio

O istorie a cosmeticelor bio

Revista Psychologies

Egiptenii erau, poate, printre popoarele cele mai educate si interesate de arta frumusetii, dupa cum ne descriu textele antice.

Dorinta lor pentru un aspect fizic placut a facut ca in acele vremuri sa existe remedii pentru cresterea parului, reducerea ridurilor si vindecarea cicatricilor. Cam aceleasi lucruri pe care azi le obtinem dupa multi ani de cercetare…

Egiptenii aveau obiceiul imbaierii fie in rau, fie in cadite, acasa, curatandu-se cu amestecuri de uleiuri animale si vegetale, amestecate cu lime si parfumuri.

Din cauza aerului uscat, isi mentineau pielea hidratata cu uleiuri parfumate. In vremea Cleopatrei, a fost creat stramosul dermatografului (mesdemet), un amestec din cupru si zacamant de plumb care te infioara numai cand te gandesti ca ai putea sa iti aplici asa ceva pe fata.

Cu toate acestea, egiptenii, in credinta lor ca aspectul fizic denota nivelul spiritualitatii fiecaruia, cautau sa aiba o infatisare cat mai prelucrata, pentru o impresie pozitiva a sinelui.

Acest machiaj al ochilor, in afara superstitiilor ca ar pazi de deochi, functiona si ca dezinfectant, aparandu-i de insecte. Pentru completarea machiajului foloseau un amestec de argila aplicat pe obraji si pe buze, iar unghiile erau tratate cu henna, obtinandu-se culoarea portocalie sau galbena. Trendy, am spune!

O celebra firma de cosmetice, alaturi de un grup de oameni de stiinta de la Luvru, a descoperit ca egiptenii nu doar amestecau ingrediente naturale (in dermatograful antic fiind gasite si substante care nu aveau origini naturale), dar cremozitatea acestuia era data de o concentratie de 7% grasimi, asemeni cosmeticelor contemporane.
 

Cleopatra’s way

Cleopatra, reprezentanta etalon a feminitatii, folosea uleiuri de corp din hibiscus sau schinduf (fan grecesc), despre care se spune ca mentine tineretea si vigoarea. Pentru ten, se spune ca se spala cu otet de mere si apa, ungandu-se cu miere, pentru efectul ei antibacterian.

Mastile faciale contineau lapte, miere, castraveti, lut si drojdie. Scrub-uri pentru corp? Sarea de mare era intrebuintata cel mai des, alaturi de o sumedenie de alte ingrediente precum aloe, grasime de capra, fenicul, marar, menta, ghimbir, sulf si ceapa, iar pentru tratarea cicatricilor folosea un amestec din tamaie si miere.

Ochii ei erau subliniati cu amestecul mentionat anterior, pe care in aplica si pe gene si sprancene, iar buzele erau pictate cu ajutorul unei pensule, cu un amestec de argila rosie si grasime animala.

Un alt truc folosit, de data aceasta pentru marirea sanilor, era un amestec de schinduf, fenicul si marar, ce contin fitoestrogeni – hormoni naturali ce duc la obtinerea rezultatului urmarit. Mararul este cunoscut pentru efectul sau potentiator de estrogeni, hormoni care ne fac si parul mai frumos…

Parfumurile erau o alta fascinatie a reginei. Ea folosea diferite esente pentru momentele cand dorea fie ca un barbat sa se simta relaxat in prezenta ei, fie sa ii sporeasca atractia fata de ea, sau sa devina obedient!

Roma antica

In anul 183 i.Chr., cosmeticele erau aduse din China, dar erau extraordinar de scumpe. Femeile din clasele de jos si-ar fi putut permite variantele mai ieftine ale acestora, dar pentru aplicarea lor ar fi avut nevoie de timp (machiajul, din cauza calitatii inferioare si a climei, trebuia reaplicat de cateva ori pe zi) neputand face acest lucru singure.

Rolul parfumurilor in acele vremuri era de a arata ca o femeie este sanatoasa, motiv pentru care acestea erau folosite… din abundenta. Intretinerea tenului era foarte importanta, unul dintre ingredientele folosite ca masca pentru ten fiind lanolina – secretie grasa din lana de oaie, al carei miros este foarte neplacut.

Alte ingrediente naturale folosite erau otetul, placenta, maduva, fierea si urina animala. Am spune ca aceste ritualuri erau putin (daca nu mai mult) duse la extrem! Baile in lapte de magar erau foarte scumpe, dar considerate un exfoliant excelent.

Dupa bai, pentru albirea pielii se aplica praf de creta sau de plumb si, desi era cunoscut efectul otravitor al acestuia, importanta unei pieli albe era mult mai mare! Cu secole in urma, bronzul era apanajul muncitorilor campului, nobilimea arborand un ten cat mai alb, care spune: am suficienti bani, nu trebuie sa muncesc. Din acest motiv, foloseau o pudra de hidroxid, carbonat si oxid de plumb, iar pretul pentru un aspect corespunzator clasei sociale era otravirea…
 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pages: 1 2
Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus

Prinde o reducere o dată în lună! Totul redus cu 30%
ABONAMENTE, CĂRȚI, EVENIMENTE
AGENDE PERSONALIZATE