Perfectionistul sau personalitatea obsesionala
Exista, insa, si comportamentul obsesional care se extinde asupra intregii lor existente, chiar si asupra compartimentelor care nu se afla in responsabilitatea lor. Daca la serviciu remarca praful nesters de pe dulapuri sau hartiile care stau pe birouri si nu sunt depuse in containerul pentru reciclare, acasa vor cere ca fiecare obiect sa fie pus la loc imediat dupa ce a fost folosit (inclusiv, culmea!, jucariile copiilor), ca ora d emasa sa fie respectata, sarea, piperul – totul la indemana si asa mai departe.
Cand obsesiile devin o maladie
Sindromul obsesiv-compulsiv (SOC) este o maladie care nu poate fi legata direct de comportamentului obsesional. Pacientul care sufera de SOC se supune unor adevarate ritualuri legate de asezarea lucrurilor, de igiena, de parcurgerea unui anumit traseu sau a unei anumite proceduri, de verificarea dubla, tripla a anumitor acte, precum incuiatul usii, prezenta actelor in portmoneu, stinsul luminii. Este foarte posibil (intre 50 si 80% din cazuri) ca acesti pacienti sa nu aiba, in mod normal o personalitate obsesionala. Compulsivitatea lor se manifesta numai in anumite cazuri particulare; altfel spus, pacientul are o anumita fixatie.
Remedii
Anumite antidepresive dau rezultate in ameliorarea starii pacientilor cu SOC; doar anumite antidepresive si acestea trebuie neaparat sa fie prescrise de medic.
Terapiile comportamentale pot, de asemenea, sa dea rezultate.
Cea mai eficienta, insa, este combinatia antidepresive-terapie.
Remedii pentru comportamentul obsesional
Cata vreme ordinea este impusa discret si fara a face prea mult caz, cat timp se lucreaza metodic dar se respecta termenele de predare si nu se dau la refacut lucrile in mod nejustificat, totul este bine. De la un anumit nivel, insa, comportamentul obsesional dauneaza atat subiectului cat si celor din jur.
Daca se depaseste un prag de normalitate si confort, se poate apela la psihoterapie si chiar la medicamente, dar numai la indicatia si sub supravegherea medicului. Se pare ca si in aceste cazuri antidepresivele pot sa dea rezultate.
Cum sa ne purtam cu personalitatea obsesionala
Sa-i aratam ca-i respectam spiritul de ordine si rigoare. In fond, ordinea si rigoarea sunt valori sociale pozitive. Daca il vom persifla sau, mai rau, ii vom critica insistenta si lipsa de viziune generala, se va inchide in sine si va incerca sa reziste, oricat de mult il va stresa acest lucru. Daca, insa, ne aratam intelegerea si aprobarea, va primi mai usor anumite critici sau propunere de dinamizare a lucrurilor.
Sa-i respectam nevoia de a organiza si prevedea totul. Trebuie sa-i dam amanuntele solicitate, sa-i explicam ratiunile unui proiect si nu sa-l punem sa actioneze mecanic, ca o simpla rotita dintr-un mecanism. Daca nu simte ca are partea lui de control se va bloca si nu din rea vointa ci din anxietatea de a-si asuma riscuri necunoscute, de a nu stapani situatia. Asadar, mai usor cu surprizele, mai usor cu urgentele.
Cand merg prea departe, sa-i aducem critici bine argumentate. Nu trebuie sa facem referire generala la comportamentul sau la felul sau de afi. Mai intai, se va simti nedreptatit, antipatizat. Apoi nu va sti exact ce sa indrepte. Decat sa-i spui „Nu mai teroriza, draga, copiii!” poti sa-i spui „Copiii inca se mai joaca. Isi vor strange jucariile inainte de culcare.”. Daca este o situatie mai complexa, pregatiti-va sa luptati cu aceleasi arme: detalii, cifre, reguli – toate bine documentate.
Sa fim previzibili si cooperanti. Problema obsesionalului este necunoscutul, imprevizibilul. Trebuie sa-l informam, sa-i explicam si sa trasam clar toate coordonatele planului, inainte de a trece la aplicare. Apoi trebuie sa respectam schema de lucru stabilita si, mai ales, termenele. Orice intarziere sau schimbare neasteptata ii va intari convingerea ca, fara rigoare, lumea se duce de rapa. In compensatie, va fi si mai tipicar.
Sa-i incredintam sarcinile care i se potrivesc. Exista oriunde acele treburi migaloase, care trebuie executate cu rabdare si precizie. In general, oamenii se feresc de ele, fie din lipsa de rabdare, fie din teama de a gresi. Stilul metodic de lucru al obsesionalului este exact ceea ce trebuie. Este bine ca lucrarile sale sa aiba un caracter pronuntat individual, asa incat sa nu depinda in mare masura de ceilalti, iar ceilalti sa nu trebuiasca sa astepte dupa el.
Sa-l ironizam pe tema maniilor sale. Nu trebuie sa uitam ca obsesionalul este de buna credinta, ca este un om modest, care-si sacrifica adesea confortul pentru a face o treaba temeinica. O ironie nu ajuta la nimic, doar inhiba si inradacineaza sentimentul nedreptatii. Putem glumi pe aceasta tema, numai daca suntem in relatii atat de apropiate incat sa stie sigur ca, in fond, il respectam si il iubim.
Sa punem presiuni asupra lui. Nu trebuie sa-l grabim, pur si simplu, fara sa oferim o solutie concreta de scurtare a procesului. Nu trebuie sa ne plangem la modul general de maniile lui – pentru ordine, de exemplu – fara sa-i explicam imposibilitatea noastra de a fi la fel de ordonati. Ii putem prelua, de exemplu, o sarcina incomoda pentru el, cum ar fi un drum, o obligatie sociala, o intreprindere necesara dar mai putin eficienta, in schimbul operatiunilor de rutina meticuloase pe care simte ca le face mereu in locul nostru. („Sterge tu praful in biblioteca, iar eu o sa duc gunoiul, sau o sa scot cainele, sau o sa ma duc la administratia blocului sa platesc intretinerea.”)
Sa ne lasam antrenati in sistemul lor, daca nu ne sta in fire. Va fi extenuant si cu rezultate slabe. Trebuie sa ne identificam calitatile, defectele si nevoile si sa nu cerem nici de la el nici de la noi imposibilul. Mai util si mai placut este sa ne completam reciproc.
Sa nu-i facem surprize. Cel putin, nu din acelea care sa implice decizie si participare din partea lui. La o petrecere surpriza de ziua lui, vor simti ca nu este imbracat potrivit, ca i-am dat peste cap alte planuri, ca au fost uitati anumiti invitati… Ar putea fi, chiar, dezamagit de cadourile pe care n-a avut posibilitatea sa le aleaga, sa le analizeze, sa le cumpaneasca bine. Ca sa nu mai vorbim de ceva gen concediu in strainatate! Nici vorba nu poate fi de insarcinari-surpriza la serviciu, indiferent daca acestea presupun sau nu o avansare si o crestere de salariu.
Sa ne manifestam foarte intens aprecierea, afectiunea, recunostinta. Se va simti foarte stingherit. Obsesionalul are o mare preocupare pentru simetrie, echitate, reciprocitate. Or, pentru el manifestarea sentimentelor este dificila, cu atat mai mult cu cat nu ar fi in totalitate sincera si nu ar fi din proprie initiativa. Nu trebuie sa-i dam cadouri importante pentru ca se va simti obligat sa se revanseze.
Sa recunoastem, personalitatea obsesionala nu este nici pe departe cea mai rea dintre personalitatile dizarmonice pe care vi le-am prezentat pana acum:
Personalitatea paranoica
Personalitatea dependenta
Personalitatea anxioasa
Personalitatea histrionica
Personalitatea narcisica
Personalitatea depresiva
Personalitatea pasiv-agresiva
