Now Reading
Cat poate suferi un om…

Cat poate suferi un om…

In urma cu 4 ani am cunoscut o fata care m-a facut sa o iubesc enorm. Era persoana pe care mi-o doream dintotdeauna, era persoana langa care oricine simine ma tinea in casa si ea iesea cu colegii si cu alti baieti. Prin discoteci si lautari… Are doar 20 de ani, am inteles ce avea, dar am zis ca e copil inca si nu isi da seama. Am incercat sa vorbesc dar. Nu stie nici macar un „iarta-ma” sa-ar fi dorit sa traiasca. Pentru ea am lasat tot, prieteni, distractie, familie si tot doar pentru simplul fapt ca ea sa fie fericita. Ajunsesem sa ii cer voie sa ma pot duce la fotbal cu prietenii sau sa ies la o bere cu colegii. Toate astea pe mine nu m-au afectat pentru ca singurul meu scop in viata era sa fie ea fericita, astfel eram si eu. Am crescut-o, i-am facut toate poftele, chiar am luat-o langa mine sa lucreze. Si i-am dat un post mai bun la un magazin de renume international din carreffour.

Toate bune si frumoase pana acum 3 saptamani cand am aflat ca ma mintea cu nerusinare. Ca pe zica.

Acum… De cand ne-am despartit e cu un baiat… Nici macar o luna nu a asteptat sa ne despartim si deja a doua zi de cand ne certasem ea era in bratele altuia. Trecand peste toate astea si peste faptul ca tot pe mine ma acuza ca m-am schimbat, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la ea la serviciu. M-am pus in genunchi si am cerut-o. Ce credeti ca s-a intamplat? Nu a vrut. Si de atunci, ea iese cu acel tip. Are bani, are mama si tata full… Unde am gresit? Unde a fost problema pentru ca eu consider ca am facut tot ce se putea ca sa fie bine insa… Tot eu eram vinovat.va rog ajutati-ma pentru ca am ajuns intr-un moment foarte greu in viata mea si nu mai stiu ce sa fac… Nu stiu … Cel mai mult ma incanta faptul ca toti prietenii nostrii comuni ma sustin pe mine pentru ca stiu cat suflet am pus in aceasta relatie si cine tragea sforile.

Intrebare pusa de: Bogdan, 21

Raspunsul psihologului:

Faptul ca a facut-o fericita ca ati renuntat la prieteni si la familie spune cate ceva despre firea fostei iubite a dumneavoastra. Pare sa creada ca totul i se cuvine doar ei, ca ea se crede indreptatita sa primeasca foarte mult (de pilda sacrificiile dumneavoastra) fara a simti nevoia sa se revanseze, sa daruiasca si ea, la randul ei. Ea isi dorea sa va ocupe dumneavoastra intru totul mintea si viata, in timp ce ei isi dadea voie nestingherita sa stea cu altii.

Pare ca ati ingrijit cu iubirea dumneavoastra un puiut rasfatat care, pe neasteptate, si-a luat zborul din cuib. Si acest lucru v-a ranit, v-a facut sa simtiti ca a luat cu el tot ce aveti mai bun in dumneavoastra, toata fericirea dumneavoastra prezenta si viitoare. Totusi langa dumneavoastra au ramas prietenii care va sustin si va inteleg. Iar suferinta dumneavoastra, credeti-ma, o sa treaca. E nevoie doar de timp.

Ati cerut-o in casatorie, probabil avand in minte imaginea unei vieti idilice alaturi de ea „pana la adanci batraneti.” Nu stiu daca in acest moment va poate ajuta, dar incercati sa va imaginati o situatie complet diferita: ea venind acasa la ora doua noaptea transpirata si rosie la fata de atata dans si distractie, iar dumneavoastra stand nemiscat de patru ore cu ochii pe ceas, neavand nici un prieten sau ruda caruia macar sa-i dati un telefon si sa-i povestiti prin ce treceti..

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top