El sta la parintii lui, eu cu copilul la ai mei
Sunt intr-o relatie, mai bine zis am fost, de 10 ani, avem un baietel impreuna de 5 ani. Nu suntem casatoriti. Am locuit in Statele Unite impreuna pin acum 3 ani. De 2 ani nu ne mai intelegem, el a descoperit viata de Romania, preieteni, baruri, iesiri, de care i-a fost dor intr-adevar. Ne certam foarte des, si de fiecare data eu ma suparam f tare si-mi faceam bagajele, plecam la mama, in Brasov, el fiind in Bucuresti. Eu am fost tot timpul cu ideea in cap de a ne despartii. In tot acest timp ne-am tot impacat si iar ne-am certat. Ne intelegeam bine o zi, doua dupa care el facea ceva ce ma supara. Acum insa nu ne-am mai vazut, si nu ne-am mai sunat timp de 2 luni. Pe copil nu-l suna, si zice ca din cauza mea. Nu stiu daca il iubeste sau nu, pt ca acum imi reproseaza ca el ar fi vrut sa-si puna peoblema casatoriei si a copilului, in momentul in care ar fi avut o afacere, o casa etc. Sa nu uit sa mentionez ca in America aveam de toate, aici nu avem nimic. El sta la parintii lui, eu cu copilul la ai mei.
[…]
El are o gramada de prieteni, cunostinte, eu n-am pe nimeni, nici in Bucuresti nici in Brasov. Viata mea se rezuma la serviciu si copil. Intrebarea este… Sa mai sper ca va fi bine? Acum imi asum greselile si ma condamn ca nu i-am fost probabil alaturi cind avea nevoie de mine, mi-am luat bagajele si am plecat, dar pe de alta parte tot el m-a impins la aceste lucruri, pt ca ma simteam in plus in viata lui. Cred ca eu am avut nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu viata in Romania, pe cind el s-a integrat foarte repede. Clar n-am stiut sa comunicam, si nici acum nu stim. Fiecare si-o tine pe a lui. Va multumesc din suflet. Ramona.
Intrebare pusa de: Ramona, 33
Raspunsul psihologului:
Daca il lasam pe el deoparte si ne focalizam pe dvs, am putea spune ca va confruntati cu dificultati de integrare / adaptare: la viata in Romania si la viata cu el in Romania. Mesajul dvs pare a spune ca totul a fost bine in USA, unde aveati de toate – altfel spus, v-ati simtit bine departe de casa, el dimpotriva, a regretat foarte mult relatiile cu familia si prietenii.
Nu stiu daca va legati foarte tare de el pentru ca il doriti intr-adevar pe el (chiar dvs spuneti ca nu il doriti asa cum este el acum) sau pentru ca nu aveti incredere ca ati putea sa va creati o alta relatie. Poate teama de singurate e problema.
In mod cert, ati descoperit ca modul dvs de a trata problemele – „daca nu faci cum vreau eu, imi fac bagajele si plec la mama” – nu este unul foarte eficient. Daca veti accepta sa lucrati asupra abilitatilor dvs de comunicare, cu siguranta relatiile cu ceilalti si implicit viata dvs se vor imbunatati considerabil. Puteti merge la training-uri de comunicare (care sunt totodata si oportunitati de socializare) sau puteti apela la ajutorul unui psihoterapeut.
