Ii vrem pe cei care nu ne doresc?

Buna ziua! Am si eu o mare dilema pe care nu o pot intelege: de ce suntem atrasi de persoane care nu sunt atrase de noi? Eu, si mi-e rusine sa recunosc, nu am avut nici un prieten pana la varsta asta (24), in consecinta nu am fost sarutata niciodata. Nu stiu practic ce inseamna a avea pe cineva si lucrul asta ma duce la disperare, mi-am pierdut orice speranta, nu mai cred si vad ca nu mai am unde intalni pe cineva pt ca daca nici in facultate nu am intalnit… Am iubit pana acum de cateva ori cu mare intensitate dar din pacate nici unul dintre cei pe care i-am iubit nu a fost interesat de mine. Desi sunt simpatica, sociabila si pur si simplu nu inteleg de ce? As vrea sa ma fortez sa fiu cu cineva care nu ma atrage deloc dar nu pot, nu vad nici un rost in asta… Daca ies la o terasa, undeva, nimeni nu mai intra in vorba cu nimeni, toti stau la mesele lor si nu stiu cum as putea cuoaste pe cineva astfel. Iar pe internet in niciun caz nu voi incerca sa imi gasesc si eu o persoana cu care sa impart bucuriile, tristetiile, lucrurile simple ale zilei etc. Dar de ani de zile caut raspunsul la intrebarea pe care am pus-o la inceput. Exista un raspuns oare?

Intrebare pusa de: mihai, 24

Raspunsul psihologului:

: Daca urmariti canalul Dicovery sau Animal Planet veti vedea ca animalele au rezolvat oarecum problema asta. Problema se pune foarte bazal si, cu toate acestea, si acolo exista preferinte si implicit respingeri. La oameni, aceasta alegere are atat o componenta de acest ordin, bazal, feromonic (ca la animale) cat si o componenta psihologica, sociala (mediu de crestere si educatie, valori, cultura, preferinte si nevoi comune etc). Mi-a atras atentia fraza dvs ‘nici unul dintre cei pe care i-am iubit nu a fost interesat de mine’ … Ma gandeam cum de ati ajuns SA IUBITI pe cineva neinteresat de dvs. A iubi are o anumita greutate si o anumita putere. Oare chiar i-ati iubit sau a fost doar o atractie fizica?! Cum de ati ajuns sa va atasati atat de tare de cineva care nu va doreste si implicit sa suferiti?! Va intreb asta si pentru ca, asa cum spuneti dvs, ati ajuns la concluzia (clara!?)ca nu veti intalni un barbat. Cred ca aici sunt cateva lucruri care trebuiesc lamurite despre viata dvs, despre copilaria dvs, despre relatia cu parintii dvs, despre relatia dintre ei. Poate o sa va intrebati de ce va pun astfel de intrebari… pentru ca putem gasi raspunsuri la problemele din prezent, uitandu-ne in trecut. Paradoxal este posibil sa fi existat in istoria dvs de viata si de relatii ceva care v-a scapat, ceva care se opune foarte tare ca dvs sa va gasiti ‘pereche’, ceva care nu vrea ca dvs sa fiti linistita in relatia cu un barbat. Stiu ca dvs vreti, dar cred pe de alta parte ca altceva se opune, inconstient, acestei dorinte. Ca undeva exista un conflict nerezolvat si ca pana acesta nu isi va gasiti linistea, o sa tot repetati ceva nepotrivit si iar esuati…si tot asa…
Mi-a mai atras atentia si fraza: „As vrea sa ma fortez sa fiu cu cineva care nu ma atrage deloc dar nu pot, nu vad nici un rost in asta”. La fel, pare ca ati dori chiar sa faceti altfel numai pentru a avea un prieten, chiar si un sacrificiu de sine doar pentru a fi cu cineva. In glasul dvs se simte disperarea si pana nu ve-ti intelege ce exprima ea si ce va nelinistete in acest sens, adica pana nu depresurizati ceva intern, chiar nu veti gasi pe nimeni ‘potrivit’.
Am si eu propriile mele prejudecati in ceea ce priveste mediul virtual de gasire a partenerilor dar sunt si situatii, si multe, in care acest mediu chiar a favorizat intalnirea unor persoane minunate care altfel nu ar fi avut cum sa se cunoasca. Macar merita incercat dar cu (multe) rezerve!
Cea mai buna cale ar fi sa cautati un ajutor, un psihoterapuet care sa va ajute sa va indrume in acest sens si pentru a va ajuta sa va aflati si sa clarificati ‘lumea interioara’ afectiva. V-am raspuns conform abordarii si specialitatii mele psihanalitice, poate ca un alt specialist intr-o alta formare teraputica v-ar raspunde altceva.