Iubirea la distanta este o promisiune greu de pastrat
Am nevoie de un sfat. Va rog sa ma ajutati. Sunt impreuna de 3 ani cu un baiat p care eu il iubesc foarte mult insa de la un timp relatia dintre noi s-a racit. El este plecat in strainatate insa am fost de cateva ori la el. De ceva timp nu prea mai vorbim atat de des, nu ne mai spunem tot, nu ne mai incurajam unul pe celalalt parca nici pe el nu-l mai intereseaza de mine. Nu stiu de ce s-a produs ruptura asta. Sunt demoralizata si nu stiu cum sa procedez sa fie bine. Nici el nici eu nu vrem sa renuntam la relatia asta insa daca continuam asa nu ajungem nicaieri. El spune ca inca ma iubeste dar e mai bine sa pastram acum o distanta. De ce, nu stiu. Mi-e frica sa nu-i dispara sentimentele pe care le are fata de mine si eu sa ma chinui sa-l recastig si de fapt sa ma lupt in van. Chiar as avea nevoie de un sfat, va rog mult.
Intrebare pusa de: andronic, 20
Raspunsul psihologului:
Iubirea la distanta este o promisiune greu de pastrat. Nu se compara cu o relatie care se consuma zilnic. Ea presupune multa intelegere si maturitate din partea celor doi parteneri, vointa si dorinta comuna. Un simplu dezechilibru al unei astfel de iubiri poate antrena nenumarate ganduri, indoieli, neincredere si implicit ‚raceala’ unui partener.
Cred ca cel mai bine ar fi sa stati serios de vorba despre ceea ce simti tu si simte si el, despre gandurile si temerile pe care le ai fata de aceasta relatie, de a va descoperi resursele mature pe care le presupune o relatie la distanta. Adica de a accepta si anumite situatii care pot fi greu de inteles la inceput si mai greu de tolerat intr-o relatie de cuplu, dar care sa poata tine o relatie pe teremen lung si la distanta (nu spun ca astfel de situatii nu se pot intampla si intr-o relatie normala).
Asadar merita sa vedeti daca lupta dv merita afland raspunsurile la toate aceste probleme si dileme sufletesti pe care le aveti de indurat. Pentru ca asta faca greu intr-o relatie la distanta, tolerarea gandurilor, fanteziilor, imaginatiei care se asociaza cu teama, indoieli, gelozii. Multa intelepciune va doresc!
El in Romanaia, eu in Germania. Ne-am „vazut” pe net, ne-am placut. Ne-am intalnit in realitate, ne-am placut. Acum suntem la distanta unul de altul. Singura comunicare are loc prin internet sau telefon. Intre noi exista o chimie foarte puternica. Aveam senzatia ca ne cunoastem de o viata. El zice „noi ne iubeam, inainte de a ne cunoaste „. Si cu toate astea uneori imi lasa impresia ca ma evita, desi se rezuma la mesaje de genul „te iubesc cum nu am iubit pe nimeni”. Evitat in sensul ca mi-ar placeA sa vorbim mai mult, cat se poate de mult. Oare gresesc eu? Fac o obsesie din tot? Sau chiar ma iubeste cu adevarat?