Mama lui ma uraste

As dori un raspuns obiectiv sau o sugestie din partea dumneavoastra. Sunt intr-o relatie cu un barbat de aproape 2 ani si locuim impreuna tot de atunci. Nu ne-a fost greu sa ne decidem asupra mutatului impreuna pentru ca ne lega o prietenie de cativa ani, cu execeptia flirtului de cateva luni dinainte. Problema este mama lui! Ea e plecata in strainatate de mai bine de 10 ani si pana sa o cunosc personal, noi aveam o relatie deja de aproape un an. In acest timp eu nu am vorbit niciodata cu ea, initial pentru ca ea era cea care nu isi dorea asta. Ma simteam exclusa, ignorata..Ei vorbeau foarte mult la telefon, de cateva ori pe zi uneori. Intre timp a trebuit sa eliberam casa care o aveam cu chirie atunci si iubitul meu m-a convins ca cel mai firesc ar fi sa locuim la el (in casa mamei lui) care era in renovare inceputa cu cativa ani in urma. El a discutat cu ea, si-a dat aceptul in cele din urma si am hotarat sa ne mutam deoarece trebuia eliberat cat mai curand apartamentul in care stateam in chirie. Pe perioada renovarii m-am lasat convinsa sa stam la bunica lui. Sincer cred ca si eu mi-am dorit asta in ciuda faptului ca apartamentul era mai aproape de serviciu, dar imi doream sa intru in familia lui, sa fiu acceptata, sa le permit sa ma cunoasca. Pana in momentul acela relatia dintre mine si familia lui se rezumase la cateva mese in familie. Acum la bunica lui venea zilnic si Maria, matusa prin alianta a iubitului meu, care din prima seara in care am ajuns mi-a spus sa o consider mama mea! Tot din acea seara am realizat ca ei nu ii este foarte draga cumnata sa si anume mama iubitului meu. Pe scurt mi-a vorbit extraordiar de urat de ea, eu am participat la discutie si am spus ca ma ignora. Imi doream foarte mult sa plecam de acolo, vroiam sa ne mutam cat mai curand. Mama lui in perioada aia facea tot posibilul sa amane renovarea si mutarea, ii dadea bani cat sa cumpere cele necesare pentru ziua respectiva, apoi pentru continuarea lucrarii ii dadea banii cateva zile mai tarziu decat era planificat. Si astfel am fost nevoiti sa stam acolo doua luni. Dar… se apropia ziua venirii ei in tara, in concediu, unde urma sa stea o luna si o saptamana. L-a convins pe iubitul meu sa nu ne mutam inainte de a veni ea in tara, urmand sa locuiasca tot la mama ei. Ok, zis si facut nu ne-am mutat! In tot acest timp eu cu Ion discutam si ii explicam ce anume ma deranjeaza, iar el imi spunea sa-i oferim timp sa se obisnuiasca, ca e prima oara cand el se afla intro relatie stabila etc . A sosit si mama lui acasa si brusc am simtit atitudinea ostila fata de mine mascata de un zambet fals. Urmarea insistent fiecare pas al nostru, fiecare gest, si imi oferea de fiecare data cand i se oferea posibilitatea expresii jignitoare de atentionare, de exemplu: noi ne jucam si spunea in gluma (bineinteles) ca ii maltratez copiulul, atat fizic si psihic. Eu am tratat tot cu amuzament situatia , cu toate ca inima imi era franta. Apoi am incercat sa ma apropii de ea. Am mers impreuna sa ne uitam dupa mobila de bucatarie, am mers cu totii la cumparaturi, am mers cu ea la magazinele unde dorea sa ajunga insa cand am vrut eu sa intru in magazinele pentru care venisem special nu am mai putut, a trebuit sa ne intoarcem repede acasa pentru ca ea invitase musafiri la masa care intre timp au ajuns. Bineinteles ca m-am suparat! Dar nu am indraznit sa-i reprosez ei nimic, doar eram suparata. Apoi tot ea foarte incruntata trantea prin casa diverse lucruri. In cele din urma dupa o saptamana am anuntat-o ca intentionam sa ne mutam ca e dificil sa stam cu toate lucrurile in saci, ca vrem intimitatea noastra. In seara in care am plecat cu ultimele lucruri plangea in hohote, cu mine nu vorbea, bunica lui la fel . Ne-am mutat cateva strazi mai departe. Acum eu mi-am luat un rest de zile libere de la serviciu ca sa ma odihnesc. Eram extenuata atat fizic cat mai ales psihic. Eram convinsa ca relatia mea cu Ion a avut de suferit si imi doream sa o repar. Doar ca surpriza! Mama lui venea la noi in fiecare zi, ori in timpul in care noi eram la serviciu, ori cand eram noi acasa, sub pretxtul ca isi aseaza lucrurile ei. Dar mai mult le aseza pe ale mele, imi muta farfuriile de pe raftul inferior pe cel superior, imi muta florile din camera pe balcon. Nu ne cumparasem cos de rufe si tineam hainele murdare in cuva masinii de spalat. Ea le scotea si le aseza langa masina si le spala pe ale ei. Innebuneam. Zilele mele de concediu se rezumau sa ma plimb prin parc pentru efectiv nu suportam cum imi invada intimitatea cand imi doream doar sa dorm, sa ma uit la un film, sa ascult muzica, sa stau lejer prin casa… Cand aveam musafiri venea si ea, efectiv aparea in mijlocul camerei ca uneori ma si speriam, nu ma astepatam sa vina. Stateam cu inima cat un purice si cu o ureche la usa, ca vine in orice moment. Intr-o zi am invitat-o la un cappuccino si ea a inceput cu intrebarile: ce am facut in viata, ce am de gand eu. Am crezut ca se refera din punct de vedere profesional nu personal si i-am oferit detalii despre ce mi-as dori sa fac cu toate ca ma bucur de un statut social, am o functie buna la institutia la care lucrez, dar i-am mai povestit unele vise neimplinite sau o eventuala afacere care o am in gand. Eram incordata si tensionata la maxim, devenise insuportabil. Bineinteles ca relatia mea de cuplu se transformase intr-un infern. Asteptam doar ca sa plece cat mai curand, sa revenim la ce am fost inainte. Ne iubeam atat de mult, ne alintam unul pe celalat, nu ne saturam de timpul pe care il petreceam impreuna. Glumeam ca defapt pentru noi ziua incepe la ora 4 dupa amiza dupa ce terminam serviciul. Am hotarat ca trebuie sa vorbesc cu ea, sa o fac sa inteleaga ca eu il iubesc pe fiul ei si ca ne face rau, sau macar sa imi spuna ce are impotriva mea. Am sunat-o eu si a zis ca vine la noi in 10 minute cu toate ca nu o invitasem. A venit, eram toti trei si eu incercam sa-i explic ca am intrat in relatia asta ca o carte deschisa, ca nu am nimic de ascuns. ca noi ne iubim. Si ea inceput sa tune si sa fulgere ca eu am barfit-o pe ea cu cumnata ei, cum de mi-am permis sa o jignesc etc. Eram innmarmurita. Erau intradevar cuvintele mele dar sub o alta forma. Erau spuse cu ura, ce puteam sa fac? Am recunoscut o parte din lucruri , am incercat sa o fac sa intelega ca am fost provocata etc. Nimic. Ea tipa ca relatia noastra o dezgusta, ca o dezgusta ceea ce a vazut intre noi timp de sase zile cat am stat impreuna. Cata tensiune… Ion al meu nu spunea nimic. El e un barbat inteligent, protectiv cu mine, nu tolereaza in general ca nimnei sa–l ridiculizeze, dar atunci era cu capul plecat! Doamne! Eram innebunita, imi venea sa plec, sa fug, dar am infruntat cu mandrie (credeam eu ). Imi spunea ca in ziua in care am invitat-o la cappuccino am evitat sa-i spun ce planuri avem noi, ca defapt noi nu vrem un viitor impreuna, ca sunt o mincinoasa, pe interes propriu. Apoi eu i-am spus ca din punctul meu de vedere am dat dovada de buna educatie, ca am spus “sarut mana si la gaste”(o expresie din popor) iar ea a izbucnit cum indraznesc sa-i numesc asa familia – gaste! Nu am indraznit sa-i zic ceea ce imi spusese cumnata sa, imi era rusine, il raneam pe Ion. In cele din urma dupa cateva ore mama lui a plecat din casa. Eu la fel imi doream sa plec, sa fug mancand pamantul. Imi venea sa-l strang de gat pe Ion de cata lasitate daduse dovada. Am stat pana dimineata de vorba. El incerca sa ma convinga ca ma iubeste, ca lucrurile astea nu fac decat sa ne uneasca, ca sa ne mai acordam o sansa. Eu plangeam in hohote, ca de ce mi se intampla mie asta, de ce e atat de rea, de ce m-a acuzat si condamnat fara drept la replica? Cunoscandu-si cumnata nu cred ca era prima oara cand se intampla asa ceva. Pe mine nu ma stia de ce a ales sa ma puna la zid, sa ma umilesca in halul ala. De ce a vrut sa purtam discutia in casa ei si nu pe un teritoriu neutru cum ar fi fost firesc? Am hotarat sa ramanem impreuna dupa lungi negocieri prin care am hotarat ca trebuie sa ne mutam de acolo, ori sa ne luam casa noastra prin credit sau sa stam in chirie. Dupa ziua aceea am mers la “mesele din familie”, dar nu ma mai puteam comporta normal. Abia asteptam sa plec de acolo, nu reuseam nici sa vorbesc, dar mergeam sa fiu alaturi de “barbatul meu” Ion care nu concepea sa nu merg. Am omis sa va spun ca in perioada in care a stat ea acasa veneau facturi la telefon mai mari decat cele obisnuite care erau si alea foarte mari si eu ii atrageam atentia lui Ion cu privire la ele. Dar mama lui iarasi explodase – cum imi permit sa-i spun lui Ion asa ceva? Ca e salariul lui. Cum sa-i explic ca incercam sa economisim, ca nu e vorba cu cine vorbeste. In final a venit si ziua premergatoare plecarii ei, am mers din nou sa luam masa de la revedere. Pe drumul spre casa rasuflam usurata, acum puteam si noi sa ne canalizam asupra relatiei noastre, sa ne iubim, sa fim noi.Doar ca surpriza! Peste doua saptamani merg acasa si il gasesc pe Ion devastat. Mama lui era paralizata la pat si cauza eram fireste EU! Nu imi venea sa cred ce aud. Ca ea se consuma foarte mult din cauza mea, si ca are un nerv la sina spinarii care pe fond nervos declanseaza paralizia. Traiam un adevarat cosmar . Cum sa-l fac sa intealeaga ca asta e tactica a ei de a ne desparti, ca a recurs la metode josnice si de ultima speta, ca a recurs la santaj emotional. Intre timp aflasem ca afirma sus si tare ca ea ca e ferm convinsa ca Ion nu va face casa cu mine, ca din moment ce el nu a anuntat-o in ceea ce priveste o casatorie insemana ca nu e sigur. Ca eu sunt o materialista, ca nu am vrut decat casa ei. Am aflat tot de la verisoara lui care e si prietena mea cea mai buna, ca mama lui ii punea pe fratii ei, cei doi unchi ai lui Ion sa vina la noi, sa vorbeasca cu noi. Sa ne spuna ce ? Nu stiu, poate cat de rau se simte ea! Ei au refuzat si ne-au sfatuit sa ne mutam. Am ajuns la serviciu a doua zi dupa o alta noapte de plans, desfigurata, iar in halul asta m-au vazut parintii mei care ma vizitau sa imi aduca ceva. Ei nu stiau ce se intampla pentru ca in mare parte le-am ascuns. Evident au fost socati si s-au dus la bunica lui fara ca eu sa stiu. Sincer ma simteam atat de singura si impotriva lumii incat daca mi-ar fi spus ca merg la ea, nu cred ca i-as fi oprit. Bineinteles au fost primiti cu ostilitate, nu cum ar fi fost omeneste sa-i fi invitat pe un scaun, ci i-a tinut la poarta. Mama mea ce-i drept vorbeste si tare, iar bunica lui i-a chemat in casa ca sa nu auda vecinii. La intrebarea “cu ce v-a gresit fata mea?” “ raspunsul a fost ca am plecat din casa ei si am dezbinat familia. Ca ma comportam de parca plecam in casa lui tata, ca la ea am stat ca o imparateasa, ca eu sunt o femeie de joasa speta. Mama mea i-a dat replica ca fiecare avem defectele sau hanidcapurile noastre, ca nici Ion nu e usa de biserica. Atunci a facut-o pe mama mea obraznica si i-a dat afara pe parintii mei. Ca de fapt mama l-a facut pe Ion alcoolic, si faptul ca trait fara tata asta nu inseamna ca e handicapat. Mama lui a divortat cu multi ani in urma, vreo 15 cred, si apoi dupa cativa ani tatal lui a murit singur intr-un spital. Ion bineinteles s-a suparat cand a aflat ca parintii mei au mers la bunica lui, ca e femeie in varsta, ca nu trebuia implicata . Eu atunci am sunat-o pe mama lui. Nu am mai suportat atata umilinta asupra mea si familiei mele. Noi eram cei prosti si altii erau destepti? Aveau dreptul sa ne umileasca si sa ne denigreze in halul asta? La intrebarea daca e bolnava din cauza mea a raspuns ca “in mare parte da”. Doamne! Eram secatuita de putere, aveam lacrimi in ochi si ii spuneam ca eu doar il iubesc pe Ion, de ce face asta? Ca nu merit sa fiu indepartata la modul asta, sa fiu tratata asa. Si mi-a zis ca in ziua in care ne-am certat atunci in casa ei, a fost pe punctul de a-mi cere cheile de la casa. Am crezut ca innebunesc in momentul ala , daca mi-ar fi dat cineva o bata in ceafa nu ar fi fost atat de dureros. Dupa ce din nou am discutat cu Ion si noptile noastre devenisera o obisnuita in a se transforma in albe, el a sunat-o pe mama lui si i-a spus ca el se va muta din casa – ori ne luam un apartamnet al nostru, ori in chirie. Iar ea i-a raspuns sa faca bors! Uite asa au trecut cateva luni in care cautam cu disperare un apartament sa ne incadram in buget, sa economisim bani pentru acte. Am omis sa spun ca Ion are un credit de 5000 de euro cu tot cu dobanda, pe care l-a facut inainte de a fi noi impreuna pentru renovarea aparatmentului, la care noi suportam rata lunara. In tot acest timp ea il suna doar cand era la serviciu , niciodata seara sau in weekend. Ideea e ca ii face la serviciu probleme lui Ion. Fiind intr-o firma privata atrage atentia daca vorbeste la telefon cate o jumatate de ora. Ne-am gasit apartament insa nu ne puteam incadra in credit pentru ca Ion il avea pe celalat. Si s-a gandit sa ii ceara bani imprumut mamei lui. Eu evident ca nu am acceptat, dar i-am spus sa o intrebe daca crede ca are, ca poate plati creditul pentru casa ei ca sa putem noi sa ne facem altul pentru casa nostra. A a vorbit cu ea si i-a dat 2000 de euro. In concluzie nici nu si-a platit creditul pentru casa ei iar banii astia sunau a ajutor din partea ei. Dupa ce ne-am cumparat apartament, ne-am apucat sa-l renovam din salalriile nostre si cu ajutorul parintilor mei, care nu sunt instariti, dar din putinul pe care il au ne-au dat bani de electrocasnice, mobila etc. La cateva zile dupa ce am cumparat apartamentul ea m-a sunat sa ma felicite. Nu imi venea sa cred. Dupa aproape doi ani ma suna in sfarsit, imi dadea primul telefon. A fost nevoie de un asemnea sacrificiu financiar ca sa poata sa imi dea un telefon? Bineinteles ca discutia s-a transformat intr-o adevarata polemica si lucrurile pe care mi le spusese in trecut acum nu le mai recunostea. Apoi mi-a zis ca de fapt eu am trait fara mama. Inainte de a fi cu Ion am mai avut o relatie de 9 ani. Concluzia mamei lui ion este ca daca eu am avut o relatie de 9 ani asta insemna ca am crescut fara mama. Dupa o discutie telefonica esuata, si care avea sa imi adanceasca ranile sincer sunt la un pas de depresie. Noi nu ne-am mutat inca dar o facem inainte de sosirea ei in tara. Vreau atunci cand va veni sa-i dau cheia de la apartamentul ei si sa-i spun ca nu o voi mai deranja. Am strans atatea resentimente vis a vis de femeia asta, incat nu cred ca voi putea vreodata sa fiu naturala in prezenta ei. Problema este ca nu stiu cat imi va mai fi Ion alaturi, pentru ca din ziua in care bunica lui a dat-o afara pe mama mea eu nu am mai pus piciorul acolo si nici la telefon nu am mai vorbit cu nimeni. Mama lui Ion nu a mai vorbit nici ea cu cumnata ei tot anul acesta. Imi este teama ca in august cand va veni acasa vor izbucni toate tensiunile care s-au acumulat. Si sunt hotarata sa imi impun si eu anumite reguli pe care nu stiu daca Ion mi le va sustine – acum din moment ce suntem la casa noastra, daca doreste sa vina in vizita va trebui sa sune in prealabil . Daca vrea sa aduca mancare va trebui sa ma intrebe si pe mine, iar bunuri materiale din partea ei nici nu discut, pentru ca nimic nu vine neconditionat si pretul pe care trebuie sa-l platesc nu face. Am o indoala si o teama in suflet inimaginabila pentru ca ea l-a transformat pe Ion in sotul surogat. El e responsabil de sanatatea ei mentala, cand l-am intrebat de ce vorbesc atat de mult la telefon a zis ca el nu poate sa o izoleze si asa e singura acolo. Ea se plange in permanenta cat de extenuate e, cat de bolnava e si nefericita. Cand vine in concediu acasa trebuie ca toata lumea sa stea in preajma ei, ca asa e traditia. Oricum eu anul acesta voi lipsi , dar imi este teama ca intr-o zi Ion va veni si imi va spune ca intre noi s-a sfarsit, sa cedeze presiunilor, si sa se lase condus de mama lui. Nu pot trai cu teama asta in suflet, dar nici nu pot permite sa ma umileasca femeia asta in continuare si sa decida ea viitorul meu. Ma afecteaza tot ce spune, intr-un mod inimaginabil, imi afecteaza sanatatea fizica, si sunt la un pas de depresie. Nu pot sa ma bucur de casa noastra, de realizarea noastra, de tot ce am construit impreuna .

Intrebare pusa de: Lori, 26

Raspunsul psihologului:

“Ati dori un raspuns obiectiv sau un raspuns” …la ce anume?!nu reiese deloc clar la ce va referiti.

Scrisoarea dvs descrie o serie de evenimente petrecute in viata dvs, intre dvs si prietenul dvs si familia acestuia.

Daca ar fi sa va sugerez un sfat ar fi acela, la care deja ati ajuns, ca nu este o idee buna sa pui pe cineva sa aleaga intre familie si iubita, pentru ca este riscant, si poate alege in detrimentul iubitei.

Iar o astfel de pozitie, nu face decat sa reitereze o pozitie de putere la care celalalt sa nu poata raspunda decat in defavoarea dvs.

E ca atunci cand cineva intreaba un copil, “puisor, tu la cine tii mai mult, la mama sau la tata?!, iar copilul, strans de vinovatie si rusine, nu va stii ce raspuns politic sa dea si partea cui sa ia”.

De cele mai multe ori (evident ca sunt si exceptii care intaresc regula) familia va atrana mult mai greu decat relatiile de prietenie, de aici si forta familiei, a clanului, a suportului oferit de catre membrii acestora.

Orice noua persoana va fi perceputa ca un ‘intrus’ care risca sa dezbine, sa dezechilibreze echilibrul de pana la acel moment si risca sa fie expulzat.

Nu puteti intelege pe de-a intregul, chimia interna a familiei de origine a prietenului dvs si va sugerez sa nu va bagati prea tare in acest demers.

Acum ca stiti ce fel de barbat este prietenul dvs, cum functioneaza si ce il misca, veti sti poate data viitoare cum sa actionati… daca il iubiti atat de tare pe cat spuneti.

Ma intreb de ce nu ati vrut suportul familiei dvs, de ce le-ati ascuns problemele dvs? De ce s-au bagat si ei pe fir odata ce le-ati comunicat cele intamplate?! Asta a fost motivul, ii stiati prea implicativi, reactivi?!

Se pare ca nici dvs nu va stapaniti prea bine familia dvs dar aveti pretentia ca prietenul dvs sa o poata face si vedeti cat de greu este.

Diplomatia are si ea jertfele ei si nu stiu daca merita de fiecare data sa fie pusa in actiune.

Nu uitati ca odata declansata o batalie, puteti declansa un razboi! Castigarea unei batalii, nu asigura cunoasterea castigatorul razboiului