Vreau sa uit de viata!
Acum vreau sa uit de viata! Dupa 12 ani de casatorie, traiti si cu bune si cu rele, cu un sot nematurizat, lipsit de putere, delicatete si complexitate… nu mai stiu daca mai vreau sa traiesc.Teoretic stiu, trebuie sa traiesc, dar cum sa mai fac asta cand sotul meu m-a calcat in picioare la propriu numai pentru ca l-am amenintat ca il reclam sefului sau ca bea! Multiple traumatisme, coaste rupte… un ochi pus in mare pericol… Cand am fost externata, dupa 9 zile, si-a cerut iertare promitand ca nu mai bea si ca nu se va mai intampla. Stiti ce mi se pare cel mai grav si de neinteles, motiv pentru care am si apelat la sfatul dumneavoastra? IMI SPUNE INTRUNA CA EL NUMAI PE MINE MA ARE SI CA MA IUBESTE TARE MULT! Poate cineva sa imi explice mie cum atunci cand tii atat de mult la o persoana ii poti face un rau atat de mare??? La aproape patru saptamani de atunci eu nici nu ma pot uita le el. Cand trece pe langa mine imi ingheata inima de frica, ma gandesc cu groaza la ce s-a intamplat si nu pot accepta. Cine ma poate ajuta pentru a putea merge mai departe? Cum mai pot sta langa el daca imi este atat de frica? Cum sa cred tot ce-mi promite el acum, cand eu de 12 ani ii spun neincetat ca nu pot accepta nici macar ideea de bataie? Sincer, am mare nevoie de dumneavoastra! Multumesc. Claudia.
Intrebare pusa de: claudia, 40
Raspunsul psihologului:
Din pacate, eu nu va pot ajuta asa cum va doriti dv. Un psihoterapeut poate fi de ajutor in multe moduri dar exista totusi o limitare importanta: nu putem niciodata lamuri modul de a gandi, simti, reactiona al cuiva care nu este interlocutorul nostru direct.
Va propun, asadar, pentru inceput, o schimbare de perspectiva: in loc sa va intrebati „oare ce-o fi in mintea lui?” (intrebare la care puteti gasi nenumarate variante de raspuns dar care nu va ajuta in nici un fel) ce-ar fi daca v-ati intreba „ce-o fi in mintea mea?”. De ce isi doreste el sa functioneze intr-o astfel de relatie este, la urma urmei, problema lui; dar dumneavoastra, de ce o acceptati? Ce dorinte, sperante sau temeri stau in spatele incercarii acesteia de a lamuri ceva ce – in mod evident – trece dincolo de granitele acceptabilului?
Cel care loveste are, cu siguranta, motive interioare – oricat de nesanatoase sau imorale ar fi ele – pentru care o face; dar si cel sau cea care sta si primeste are propriile motive pentru care se simte blocat(a) intr-o astfel de postura. Poate ar fi bine sa incepeti prin a va intreba asupra acestora.
Daca va vine greu, ati putea incepe prin a cauta, daca aveti in orasul de unde sunteti, un centru care sprijina femeile in situatia dv de viata si care va poate indruma mai precis in demersurile dv., inclusiv cu discutii si ajutor psihologic.
