Autismul
Diagnosticul se bazeaza atat pe observatiile clinice cat si pe chestionarele adresate parintilor privind comportamentului copilului. Pot fi utilizate si teste psihologice.
Cauze si factori de risc
Cauzele autismului nu s-au stabilit cu certitudine. Totusi, conform unor ipoteze avansate, autismul este legat de o serie de factori genetici si de mediu precum:
-un virus (citomegalovirus);
-o toxina din mediu;
-o anomalie sau o leziune cerebrala;
-nivelul anormal de neurotransmitatori (dopamina si serotonina) de la nivelul creierului;
-un stres major trait de mama in timpul sarcinii, in special intre a 24-a si a 28-a saptamana.
Este inca, in studiu incidenta factorilor perinatali in riscul de autism: expunerea la fumul de tigara in viata intrauterina, un stres puternic trait de mama in timpul sarcinii precum si malformatiile congenitale.
In prezent nu se dispune de suficiente cunostinte asupra cauzelor autismului pentru a identifica cu precizie persoanele cu risc ridicat de aparitie a bolii.
Se desfasoara studii pentru identificarea genei care predispune la autism. Dar predispozitia nu echivaleaza cu aparitia bolii, iar la copiii cu predispozitie ereditara autismul nu va surveni cu siguranta.
Tratamentul in cazurile de autism
- Tratamentul medicamentos
Pentru moment, nu exista un tratament medicamentos care sa permita vindecarea autismului. Insa unele medicamente pot fi utilizate pentru tratarea unei tulburari conexe precum epilespia sau sindromul hiperactivitatii, de exemplu. Medicamentele antipsihotice pot atenua unele simptome ca agresivitatea sau comportamentele repetitive, dar pot avea si efecte secundare. Altele, precum fluotexinum pot reduce anxietatea.
Nu trebuie administrat niciun medicament fara sa fie prescris de medic!
- Terapiile comportamentale
Terapia comportamentala este componenta cea mai importanta a ingrijirii unui copil autist. Cu cat terapia este inceputa mai devreme – de la varsta de 2 ani – cu atat rezultatele obtinute vor fi mai bune.
Sunt recomandate mai multe tipuri de terapie: psihiatrie, psihologie, terapie ocupationala, behaviorism.
Educatia unui copil cu autism necesita un angajament major din partea parintilor.
Iata cateva directii ce trebuie urmarite in comportamentul fata de copilul autist:
- Acordarea unei atentii maxime fata de copil si utilizarea intregului sau potential. Copilul trebuie stimulat ceea ce stie el sa faca si trebuie sa i se dea convingerea ca actiunile sale sunt utile. Daca este necesar, se pot reduce exigentele, dar astfel incat copilul sa nu-si dea seama.
- Stimularea copilului pentru indeplinirea sarcinilor. Permitandu-i copilului sa termine singur – sau cu un minim de ajutor – o sarcina adaptata capacitatilor sale, il ajutati sa cunoasca succesul. Acesta este o metoda buna de a-i incuraja autonomia.
- Cautarea cauzei unui comportament problematic. Atunci cand se incearca eliminarea unui comportament problematic, este important sa se determine ce vrea el sa exprime. Copilul poate fi invatat sa-si exprime nevoile intr-un alt fel, mai inteligibil si mai putin periculos.
- Nu cedati niciodata. Chiar daca face o criza pentru a obtine ceva ce i-a fost refuzat, este esential sa nu cedati cererii copilului. Un comportament contrar ar confirma copilului ca isi poate atinge scopurile adoptand comportamente negative pe care este posibil sa le intensifice in timp.
- Evitarea consolidarii rutinelor. Intrucat autistul are o preferinta exagerata pentru rutine si ritualuri, este recomandata diversificarea comportamentelor sale. Astfel, i se permite experimentarea unor situatii noi.
- Feedbackul pozitiv. Este important ca fiecare comportament pozitiv (contactul vizual, comunicarea verbala, indeplinirea unei sarcini) sa fie recompensate. Recompensand comportamentele pozitive si nereactionand la comportamentale negative – atunci cand nu sunt periculoase – este posibila obtinerea unei ameliorari a comportamentului copilului.
Statisticile cunoscute si acceptate in lumea intreaga arata ca incidenta tulburarilor de tip autist este de patru ori mai frecventa la baieti decat la fete. Recent, un studiu a lansat ipoteza ca lucrurile nu stau asa in realitate. Studiul atrage atentia asupra riscului de a trece cu vederea anumite simptome ale autismului in cazul fetelor. Cititi pe aceasta tema: Autismul poate trece neobservat la fete.
