Test: Tu ce rol joci într-un grupul de prieteni?

Mereu pus pe râs, ai talentul natural de a dezgheța ambianța. Șarmul tău este evident, obrăznicia – pardonabilă, pentru că e dozată cu discernământ. Nu râzi niciodată de necazul celorlalți. Și nu eziți să te iei pe tine în balon pentru a-i face pe alții să râdă. Veselia ta îți permite să ai mereu contacte sociale. Ea este și un mijloc de a te proteja de ceilalți, pentru că veselia aceasta nu îți exprimă adevăratele sentimente. Sursa: cei care râd de tot și de toate, au în spate un părinte depresiv, bolnav sau distant. În orice caz, copilul a simțit nevoia de a-și amuza părintele, dar mai ales de a-i atrage atenția. În anumite familii, se transmite o formă de umor care pune problemele la distanță. Risc: să fii perceput drept superficial. Sau să nu atragi decât deprimați, care au nevoie de ceva veselie. Sau să pierzi legătura cu sinele intim, cu emoțiile tale reale. Alternative: păstrează-ți pofta de viață, dar nu o folosi doar ca pe o mască a tristeții tale de profunzime. Exprimă-ți și partea serioasă. Și ea e parte a personalității tale. Nu te simți obligat/ă să redai zâmbetul celor care l-au pierdut. Nu ești nici soră medicală și nici bufon.

Știi să asculți, să fii aproape. Așadar, toată lumea profită de această calitate. Toți spun că nu ar spune altei persoane ce îți spun ție. Pentru că tu nu îi judeci, și le dai sfaturi bune. Discreția și integritatea ta nu sunt puse la îndoială. Dar tu nu te livrezi prea ușor către nimeni. Chiar dacă ai chef sau ai nevoie, rolul tău este ancorat în așa măsură, încât nu îi trece nimănui prin cap că ai putea avea și tu nevoie de un umăr pe care să îți plângi necazurile. La origine: confidenții au fost, pe vremuri, confidenții părinților lor. Au ascultat fără să judece și au continuat în acest rol. Această postură i-a maturizat înainte de vreme și, deopotrivă, poate prea discret. Risc: să fii pus în postura de confident și de voyeur. Condamnat să asculți la nesfârșit, să îți interzici să critici pe cineva, de frică să nu pierzi relația respectivă. Să acumulezi frustrare și resentimente față de toți cei care își varsă problemele la tine în poală. Și să explodezi când toată lumea se așteaptă mai puțin… Alternativă: fii mai ferm și pune limite. Ține cont că nu ești plătit ca să fii confesorul tuturor. Poți să te ridici și să pleci. Ori vorbim de reciprocitate, ori nimic. Este necesar să îți exprimi nevoile, la rândul tău, și să fii înțeles și susținut.

Ai o mulțime de idei și nu ai probleme în a-i convinge pe alții să ți le asculte și să le urmeze. Organizat și plin de voință, îți place să te pui în slujba unui proiect. Ești cel pe care grupul îl urmează cu ochii închiși, pentru că ceilalți știu că îi vei duce în portul care trebuie. Ești un idealist care visează la armonie și ai uneori o atitudine de preot misionar, care face sacrificii pentru interesul general. La origine: poate că ai fost cel mai mare între frați. Deci, ai avut rol de lider în familie; sau poate că ai substituit un părinte care nu a prea fost la înălțime. Poate că ți-ai asumat responsabilități peste vârsta ta. Copiii care au avut un destin de lideri în copilărie, adesea îl reproduc la vârsta adultă. Risc: să te epuizezi pe tine în efortul de a-i face pe ceilalți să facă ce trebuie. Sau de a îndrăgi gustul puterii asupra altora și de a nu simți că exiști decât dacă ai o poziție social dominantă. Ceea ce, mai devreme sau mai târziu, duce la solitudine și respingere. Alternativă: învață să delegi, să ai încredere în inteligența colectivă. Ascultă-te pe tine însuți și îndrăznește să te arăți vulnerabil. Cere ajutor atunci când ai nevoie și fii atent la semnalele corpului tău, care exprimă agasare și lipsă de motivație.  

În societate ești prezent, dar foarte discret. Ești, de fapt, un solitar care se forțează să socializeze. Ești deseori solicitat de cei senini (profilul A), care vor să te antreneze în lumea lor, sau de vorbăreții care caută o ureche atentă. Dar reușești să descurajezi, de cele mai multe ori, aceste inițiative. Postura ta este cea de jurnalist sau de scriitor, care colectează informații și observații și care nu ține să participle la jocul colectiv. La origine: o poziție poate prea… înghesuită în familie: de exemplu, fratele cel mai mic. Părinți prea ocupați care pot face un copil să îmbrățișeze rolul de observator, în locul celui de actor. Risc: să te regăsești pe tușă, pentru că nu ai vrut să joci jocul grupului sau să pierzi relații pe care nu le-ai prea alimentat. Sau să lași să dispară ocazii bune, pentru că nu pari prea interesat. Alternativă: menține legătura. Implică-te un pic mai mult în relații și acțiuni, dar continuă să cultivi simțul obervației cu discreție. Încearcă să simți diferența dintre alegerea de a fi singur și timiditatea socială, care vine din lipsa de încredere în sine și dificultatea de a crea o legătură.